Trichomonaza urogenitala
Unele studii o considera ca cea mai frecventa boala
venerica, fiind provocata de protozoarul flagelat, Trichomonas vaginalis.
Agentul patogen este un protozoar din clasa flagelatelor, genul Trichomonas, specia vaginalis. Are o forma ovoida, cu un diametru de 7-15 microni si o lungime de 10-30 microni. Este prevazut cu 3-5 flageli, ale caror miscari impreuna cu cele ale membranei ondulante asigura parazitului deplasarea.
Dezvoltarea parazitului este optima la o temperatura de 36°-37 °C, reproducerea acestuia observindu-se si la temperaturi de 25°-41 °C.
Prezinta o rezistenta scazuta la caldura, fiind distrus la 50 °C in ci-teva minute. La temperaturi reduse, intre +4° si + 10°C, poate rezista 3 zile. Pe culturi pure s-a observat o dezvoltare maxima la un pH intre 5,5-6, constatindu-se stoparea cresterii sub 5 si peste 7,5.
Simptomatologia clinica. Dupa o perioada de incubatie variabila, estimate in medie la 7-10 zile, apar primele simptome clinice, vaginita si uretrita la femeie, uretrita si inflamatia mucoasei glandului la barbat. La ambele sexe parazitoza se limiteaza la organele urogenitale, vaginul pre-zentind conditiile cele mai favorabile de dezvoltare datorita caracteristicilor sale anatomo-functionale care permit stagnarea secretiilor, bogatia in glicogen a mucoasei, pH-ul acid datorit florei microbiene vaginale, in special b.haemophilus vaginalis.
La barbat, localizarea electiva a parazitului este la nivelul uretrei, in majoritatea cazurilor fiind asimptomatica.
Imbolnavirea este favorizata de posibilitatea transmiterii parazitului de catre un barbat sanatos de la o femeie bolnava la alta sanatoasa, sau reinfestarea unei partenere sexuale dupa ce aceasta s-a vindecat printr-un tratament adecvat. Din acest motiv se impune tratarea ambilor parteneri sexuali.
Dupa unele date, parazitarea barbatului ar fi cauza a 10-15% din uretrite, confundate uneori cu cele gonococice, mai ales in formele acute si subacute.
Simptomele clinice in forma subacute se caracterizeaza printr-o senzatie de jena in timpul mictiunii, iar secretia uretrala are un aspect mucopurulent, albicioasa, primele cantitati de urina fiind usor tulburi si cu filamente
Unii autori mentioneaza prezenta sa intre 15-73% din cazuri,
in secretia prostatica la bolnavii cu uretrite negonococice subacute, fiind
absent in secretia uretrala. Altii citeaza prezenta parazitului la 40% din
barbati aparent sanatosi care intretineau legaturi cu femei care aveau o
vaginita trichomonazica. In sperma se mentioneaza existenta parazitului la 28-35%
din cazurile cu uretrita negonococica
In unele cazuri prezenta parazitului in secretia santului balano-preputial poate produce eroziuni sau chiar ulceratii (balanita).
Se considera ca, netratata, parazitoza poate permite patrunderea parazitului in epididim si veziculele seminale.
Cea mai frecventa complicatie este prostatita, cu o simptomatologie caracterizata printr-o senzatie neplacuta in regiunea perineala, disurie si tenesme.
La femeie, localizarea cea mai frecventa a parazitului este in vagin, fiind favorizata de anumite conditii, ca : perturbari in functionarea sistemului hipofizo-ovarian, antrenind o scadere a secretiei de estrogeni sau o reducere a sensibilitatii receptorilor vaginali la actiunea estrogenilor. Existenta unui pH de 5-6, precum si a unei flore microbiene favorizante, ca, de exemplu, b.haemophilus vaginalis permite o buna dezvoltare a parazitului. Prezenta unor ciuperci, ca, de exemplu : Candida albicans sau altele, prezenta virusului vegetatiilor veneriene pot coexista cu infesta-rea cu trichomonas.
Vaginita cu trichomonas se caracterizeaza printr-o secretie galbuie sau usor verzuie, abundenta, spumoasa, aerate, cu un miros neplacut de mucegai, cu prurit la nivelul organelor genitale externe, senzatia de usturime si dureri in timpul contactului sexual. Se observa o hiperemie a mucoasei vaginale, uneori cu singerari si mici eroziuni. In formele cronice, simptomele sint mult reduse, constatindu-se numai secretie si prurit dis-cret. Labiile, precum si vestibulul vaginal pot fi interesate in formele acute sau subacute, observindu-se eroziuni simple sau papule erodate.
Bartholinita datorita parazitului nu este unanim aeceptata, desi s-a pus in evidenta parazitul in canalele excretorii ale glandei. Frecventa uretritei trichomonazice, in functie de autori, se situeaza intre 4-80 % din cazurile cu vaginita trichomonazica.
Ulceratia colului uterin si leziuni de endocervicita s-au semnalat la 6-10% din cazurile cu vaginita trichomonazica.
Morbiditatea prin trichomonaza este dificila de stabilit, avind in vedere evolutia asimptomatica la barbat si deseori si la femeie. Se pare ca morbiditatea cea mai ridicata la femei se intilneste la grupa de virsta intre 20-40 de ani.
Studii efectuate la barbati avind uretrite negonococice, mentioneaza prezenta parazitului in proportie de la 3,4-80,6%.
Pentru profilaxia acestei parazitoze se va acorda o atentie deosebita eaistentei parazitului ca saprofit, la barbatii practic sanatosi, care pot transmite insa boala prin contact sexual.
Transmiterea parazitului, pe alte cai decit cea sexuala este dificila, tntrucit acesta nu prezinta forme de rezistenta deosebita, supravietuind putin. timp in afara organismului..Astfel, in apa supravietuirea se estimeaza intre 5 minute-8 ore ; in urina 3 ore ; pe obiectele de toaleta 1-3 ore ; in sperma 6 ore ; in ser fiziologic 4-24 ore, in functie de temperatura Parazitul este putin rezistent la temperatura scazuta si la uscaciune. In aceste conditii, posibi-itatea de transmitere pe cale extrasexuala este foarte redusa la femei si la fetite, iar la barbat practic imposibil.
