Subcultura Punk

Inceputurile Punk-ului timpuriu sunt stabilete în jurul anilor 1960-1970, mişcarea Punk apărând ca o reacţie împotriva socetăţii de consum. Tot ceea ce anterior era considerat ca o luptă împotriva scenei principale a societăţii ajunge să devină parte din aceasta. Rock&Roll-ul, expresie pentru mulţi ani a unei alt fel de muzici şi a unui alt mod de viaţă, opus acelui obişnuit, încep să facă parte din acest Ť obişnuitť, încep să facă parte din viaţa de zi cu zi. Starurile Rock&Roll sunt tot mai apreciate de marele public, încep să câştige bani serioşi din concerte şi industria începe să se folosească de imaginea lor pentru a-şi vinde produsele. în concluzie, tot ceea ce fusese un act de rebeliune ajunge să fíe înghiţit şi acceptat de societate şi anulat, aşadar. In aceste condiţii, subcultura Punk promite să creeze o direcţie de gândire şi un mod de viaţă susţinute de imagini care să nu poată fi acceptate de mainstreamul societăţii. în principiu, furia membrilor acestei subculturi, plăcerile pe care aceştia le promovează şi imaginea cu care se prezintă în public depăşesc cu mult limita pe care orice societate civilizată, de factură occidentală ar pute-o accepta. Punkerii trebuiau să fie de neatins, de nedorit, de nemanipulat.

Prima manifertare o Punk-ului apare în oraşul american New York. Mişcarea se extinde în Măria Britanie la mijlocul anilor 70, urmând să se dezvolte şi să capete aici amploare. Din Marea Britatnie, mişcarea Punk ajunge să se reextindă în SUA. în 1975 Punk-ul se dezvoltă ca o subcultura. Atât în Anglia cât şi în America Punk-ul este o mişcare a tinerilor de clasă mijlocie şi porneşte ca o manifestare împotriva claselor sociale înalte, având aspectul unei revolte sociale.

Punkul este o mişcare anarhistă prin definiţie. Furia, mânia, este atitudinea care-i caracterizează pe membrii acestei subculturi. Revolta lor este îndreptată împotriva statului, împotriva claselor sociale şi a oricărui tip de sistem ierarhic, restricţionai. Punkerii nu sunt duşmani ai omenirii şi nici nu luptă împotriva omului în general. Ei consideră însă că cea mai importantă pentru om este libertatea şi deci orice formă de sistem juridic, politic sau social va restrânge libertatea individului. în acelaşi timp, punkerii militează pentru drepturile animalelor, susţinând că omul nu are dreptul să provoace suferinţă nici unei fiinţe vii. Ei sunt luptători împotriva discriminării de orice tip, pe baza de sex, rasă, etnie, criterii sociale sau naţionale sau pe orice alt tip de criterii. Punkerii consideră ca toţi oamenii au aceleaşi dreturi şi că trebuie să fie liberi să convieţuiască aşa cum doresc şi nu aşa cum le impune un stat.

Pentru că punk-arii se revoltă împrotriva socetăţii ei nu vor acepta regulile impuse de acesta nici în privinţa vestimentaţiei. Pukerii nu cred în existenţa unui cod al modei şi se ridică împotriva acesteia aşa cum se ridică împotriva oricăror reguli sociale. Vestimentaţia punk este şocantă pentru orice individ al lumii Ť civilizate ť. Punk-erii caută în adins piese vestimentare care să nu se asorteze între ele şi poartă accesorii respinse categoric de membrii înaltei societăţi: zgărzi pentru căţei în jurul gâtului sau agrafe înfipte în pantaloni şi tricouri. Vestimentaţia trebuie să reflecte atitudinea punk-ărului: blugi roşi sau pictaţi, lanţuri, geci din piele, pantoloni de armată, ace de siguranţă peste tot, pantoloni şi tricouri strâmte, sfarşiate, tăiate, ochelari de soare, tatuaje, machiaj întunecat, haine din piele modificate sau mutilate, haine negre, ghete de armată, tunsori neobişnuite: capete rase sau creste colorate vopsite în culori stridente, acţibilduri cu trupe şi slogane punk puse pe geci de piele. Toate acestea sunt expresii ale dorinţei de a fi nonconformist, de a ieşi din tabloul social, de a fi altfel. Felul în care se îmbracă un punker este menit să transmită mesajul antisocial al acestuia, să provoace groaza, dezgustul membrilor respectabili ai societăţii.

Totuşi, desi subcultura Punk promite că nu va ceda niciodată în faţa consumismului, că nu va fi niciodată unul din produsele create de industrie, se pare că comercialismul a reuşit să o doboare. Aşa ca tot ce este nou, inedit şi şocant, punkul atrage atenţia asupra sa prin tot ceea ce aduce nou atât în materie de atitudine, cât mai ales prin ceea ce aduce nou în imagine. Elemetele de vestimentaţie purtate de punkeri sunt preluate de designerii vestimentari şi ajung să fíe găsite în rafturile magazinelor. Chiar în România anilor 2005 zgărzile cu modele metalice pentru gât, pantalonii sfârşiaţi, tricourile cu imprimeuri ajung să se găsească în magazinele destinate membrilor societăţii cu statut superior. Tot ceea ce punkul a considerat a fi prea şocant pentru a fi înghiţit a fost adoptat cu drag de consumism.

Subcultura Punk, promovată şi făcută cunoscută de muzica trupei The Sex Pistols îşi găseşte moartea tocmai în succesul acestei trupe. O dată cu acest succes începe şi comercialismul punkului. Muzica şi vestimentaţia punk încep să fie produse la scară largă. Punkul a pornit ca o mişcare viruentă de luptă antisocială. Punkerii trebuiau să şocheze, să sperie, să stârnească repulsie, dezgust şi groază. In momentul în care, însă, tot ceea ce era negativ în această subcultura începe să fie privit ca pozitiv din punt de vedere comercial, tot sensul acestei mişcări dispare. Deşi a promis să nu cedeze niciodată, Punkul ajuge să fie înghiţit de consumism ca şi alte manifestări de rebeliune dinaintea lui. Rămăşiţele subculturii Punk se îndreptă în acest context spre calea nihilismului şi a neofascismului, alegând extremismul.

Totuşi, multe elemente specifice Punkului rezistă până în zilele noastre, începând să se vorbească despre o revenire a culturii punk. Agresivitatea imaginii punkerilor, lupta lor împotriva sistemelor sociale organizate şi atitudinea lor antisocială au contribuit în timp la creerea unei imagini cu conotaţie negativă unei mişcări ai căror memebri luptă în fapt pentru libertate totală a individului, pentru drepturile animalelor şi împotriva discriminării de orice natură.

Imaginea pe care o transmite societăţii un punker este una dintre cele mai curajoase cu putinţă. Spre diferenţă de cei care se îmbracă într-un anumit fel pentru a fi pe placul societăţii, punkerii aleg să fie respinşi de societate dar să-şi impună prin imagine atitudinea şi tot ceea ce respectă.

Copyright 2006 Carmen Babii