Subcultura Hippie

Conform dicţionarului Webster un hippiot aste caracterizat ca fiind "un tânăr din anul 1960, care respinge normele sociale stabilite, care reacţionează spontan şi care promovează exprimarea libera, iubirea şi extinderea conştiinţei, deseori având păr lung şi haine neconvenţionale, folosind uneori substanţe halucinogene precum marihuana şi haşişul".

Primele manifestări ale culturii Hippie ca subcultură au loc în Statele Unite. Rădăcinile acestei culturi se găsesc însă pe pământ european, şi mai precis, în Germania. Se pare că teritoriile germane au fost destul de târziu şi cu dificultate creştinate şi asta datorită ataşamentului locuitorilor lor pentru credinţele păgâne ale strămoşilor lor. In cele din urmă, cum ritualurile păgâne nu dispăreau din practicile proaspeţilor creştinaţi, ele au fost adoptate de biserică şi li s-a schimbat destinaţia, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea ritualurilor păgâne, care, în timp, au devenit adoptate de creştinism.

Pe un astfel de fond cultural şi religios se formează în Germania o comunitate de indivizi care practică păgânismul, idolizează elementele naturii şi propovăduiesc întoarcerea omului la natură şi îndepărtarea lui de industrializarea excesivă.în această comunitate de germani se găsesc rădăcinile mişcării hippie. Emigranţii germani ajunşi în Statele Unite îşi continuă practicile păgâne, atrăgând în mijlocul lor şi adolescenţii americani. Astfel, în jurul anilor '60, se formează subcultură Hippie.

Contextul cultural şi social în care se formează această subcultură este propice dezvoltării ei. Climatul este specific experimentelor şi nonconformismul se manifestă în tot mai multe domenii. Este perioada în care iau fiinţă şi se dezvoltă suprarealismul, dansul modern, dadaismul, păgânismul, feminismul, psihanaliza şi medicina naturistă. In acelaşi timp, accentuarea industrializării, şomajul, lucrul cu maşinile, tehnologia, introduc în viaţa individului o undă de irealitate din ce în ce mai accentuată.

Poluarea, ca factor negativ al industrializării, şi nu numai, rup legăturile pe care omul le are cu natura.în acest context, mişcarea Hippie apare ca o reacţie firescă de protest împotriva a tot ce reprezintă industrializarea. Păgânismul hipioţilor nu are nici o legătură cu maleficul, ci înseamnă adorarea naturii sub toate formele ei, idolizarea soarelui, ca dătător de viaţă, iubirea plantelor, a oamenilor, a animalelor. Hippioţii preferau să locuiască în zonele însorite ale Stateor Unite, cu precădere în California sau Florida şi se întâmplă deseori ca comunităţile de hippie să locuiască în afara locuinţelor construite în oraşe. Ei preferau parcurile, plajele sau chiar îşi construiau locuinţe în copaci.

Viaţa hippioţilor era cu totul diferită de cea a membrilor respectabili ai societăţii. Regulie lor de viaţă, de comportament, ţinuta vestimentară, erau inedite şi şocante. Dacă punkerii vor urmări să şocheze şi să sperie prin apariţie, hippioţii erau cât se poate de paşnici. Pacifismul este una din cele mai importante trăsături ale mişcării Hippie, mişcare care s-a făcut cunoscută de altfel şi prin lupta nonviolentă împotriva războiului din Vietnam.

Totuşi, lucrurile pentru care militau hippiotii era destul de şocante pentru societatea clasică. Membrii acestei subculturi doreau să trăiască în oraşe tip grădini, cereau reforme sociale, culturale, sexuale şi vestimentare. întraga lor viaţă este o întoarcere la natură. Hippiotii practicau sexul liber şi susţineau puterea iubirii prin slogane ca: " flower power " sau " make Iove, not war ". în ceea ce priveşte alimentaţia, membrii subculturii hippie erau vegetarieni şi refuzau pe lângă carne orice produs de origine animală, cum ar fi laptele sau ouăle. în acelaşi timp, ei practicau medicina naturistă. Deşi alcoolul nu era tolerat în comunităţile hippie, drogurile uşoare sau cu efect halucinogen erau consumate în cantităţi considerabile.

Aspectul propus de hippioţi este în accord total cu felul de viaţă practicat de aceştia. Multe elemente ale vestimentaţiei hippie sunt preluate din cultura africană, neagră. De fapt, însăţi denumirea de hippie provine de la terneul hip, termen ce va da mai târziu denumirea subculturii hip hop. Hippiotii îşi atrag denumirea de la denumirea oamenilor albi din Statele Unite care intrau în legătură cu subcultura negrilor. Nu e de mirare, deci că vestimentaţia hippie are multe influenţe ale culturii africane. De multe ori, hippiotii preferau să nu se îmbrace deloc, pentru că practicau nudismul, în dorinţa de a fi mai aproape de natură. Ei preferau să mergă desculţi sau să folosească sandale. Nici femeile şi nici bărbaţii nu-şi tundeau părul, iar pletele lungi erau cel mai des întâlnite în cadrul imaginii membrilor acestei comunităţi.

 Veşmintele purtate erau colorate intens şi aveau deseori imprimeuri cu motive florale sau geometrice. Cămăşile înnodate în talie, pantalonii sau fustele lungi, largi, rochiile lejere, erau veşmintele cele mai des întâlnite la hippioţi. Ideea unui veşmânt era aceea de a da deplină libertate de mişcare corpului, de a fi lejer, plăcut şi răcoros, din ţesături naturale. Hippiotii îţi întregeau de multe ori imaginea prin folosirea accesoriilor. Foarte des în cadrul subculturii hippie, bărbaţii poartă bijuterii. De asemenea, de multe ori se poarta pe post de bijuterii împletituri de flori purtate pe cap, la gât sau în păr. Accesoriile folosite sunt de multe ori din ceramică, din os sau piatră, deseori fiind folosite cristale de mină sau pitre semipreţioase. Metalele preţioase, aurul, argintul, nu sunt apreciate de hippioţi.

Tot în cadrul imaginii promovate de subcultura Hippie întră body paintingul. Membrii acestei culturi îşi acopereau corpul cu picturi colorate, de cele mai multe ori cu motive florale sau cu motivul soarelui. Spre diferenţă de tatuajele practicate în cadrul culturii rock sau hip hop, desenele hippioţilor nu erau permanente. Bijuteriile lor erau de asemenea de multe ori pictate. Cele mai des motive întâlnite în vestimentaţia hippie sunt motivele florale, iar culorile purtate erau vii, stridente, îndrăzneţe, în contrast cu cenuşiul sau cu palidele nuanţe ale veşmintelor membrilor respectabili ai societăţii.

Foarte autentice şi originale, imaginile hippioţilor sunt întâlnite uneori şi în zilele de azi, deşi cel mai ades stilul vestimentar al acestora este folosit doar pentru a oferi designerilor vestimentari surse de inspiraţie în cadrul anumitor colecţii.

Copyright 2006 Carmen Babii