Subcultura gotica

I.  Istoric: gotic, romantic, neo-gotic

1. Goticul
Se dezvolta în perioada medievala, în secolele XI-XII-XIII, urmându-i perioadei romanice. Goticul evolueaza într-o societate de tip catolic în care credinta are un rol important în viata  comunitatii, drept pentru care se construiesc numeroase biserici si catedrale. Fiecare oras tinde sa-si arate maretia: cu cât catedralele sunt mai înalte si mai frumos decorate cu atât orasul este mai prosper.
În aceasta perioada se dezvolta foarte mult artele pastice. În arhitectura se construiesc catedrale înalte, spatioase, care evolueaza pe verticala, pe 3 nivele: arcade, tribune si ferestre. Fatadele sunt decorate la al trei-lea nivel cu rozete.

Se dezvolta foarte mult si sculptura folosita în decorarea catedralelor. Spre deferenta de romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparenta expresionista, în sculptura gotica se revine la formele naturale, se studiaza vesmintele si  formele anotomice, drapajele cazând în mod natural. Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denota o ampla analiza psihologica.
Tot pentru decorarea bisericilor se folosesc vitraliile. Portiunile de zid se reduc la minim, locul lor fiind luat de fereste largi si înalte, decorate cu vitralii cu scene religioase compuse parca din fragmente de lumina colorata, într-o perfecta armonie cromatica si formala.

Se practica de asemenea si decorarea manuscriselor cu miniaturi.
Goticul este o perioada de înflorire a artelor, o perioada luminoasa, spirituala. În perioada gotica omul capata un alt statut în societate, nu mai este considerat o fiinta inferioara si începe sa creada în superioritatea  sa. Se dezvolta interesul pentru anatomia si psihologia umana.

Specific artei gotice este rafinamentul detaliilor, care se gaseste atât în miniaturi cât si în eleganta tinutelor vestimenatare.
Desi dispretuit în Renastere, goticul este o perioada de avânt a umanitatii. În Renastere sunt redescoperite valorile culturii antice, iar în perioada sa de înflorire culturala si sociala valorile culturii evului mediu întra într-un con de umbra, sunt uitate si dispretuite, fiind considerate întunecate si obscure .

2. Romantismul.
O redescoperire a goticului se produce o data cu dezvoltarea artei romantice.
Romantismul renaste valorile culturii gotice asa cum Renasterea sau Neoclasicismul au reînviat aspectele antice preluând elemente ale culturii grecesti si reintegrându-le în propriile creatii.

Revoltându-se împotriva academismului neoclasic, romanticii încearca sa evadeze din realul obiectiv. Aceasta evadare se poate  produce în mai multe feluri  :
1. În spatiu: romanticii cauta peisaje exotice în tari îndepartate,
2. În timp: redescoperind cultura gotica,
3. În imaginatie: un rol important avându-l aici literatura romantica: Byron, Hugo si Goethe.

Spre diferenta de arta romantica franceza, orientata mai mult spre locatii exotice, dar pastrând contactul cu contemporaneitatea în elementele redate, romantismul german  prefera o aborbare mai mistica a realitatii.

Desi romantismul este o miscare europeana, ea se dezvolta mai ales în Anglia, Germania si Scandinavia.
Pictorii romantici germani prefera peisajele  bântuite, imagini mistice ale ruinelor vechilor catedrale gotice de multe ori abandonate, aflate pe munti înalti, vazute în lumina apusului de soare sau a  rasaritului de luna dar si imagini misterioase ale cimitirelor bântuite sau imagini alegorice încarcate de simboluri.

Se folosesc  multe simboluri, atât în arta plastica cât si în literatura. Continutul nu se citeste de la prima vedere, el trebuie  cautat si descoperit cu ajutorul unor chei simbolice care apar în imagine sau text.

Aspectele întunecate devin atragatoare, noaptea este divinizata prin tot ce ascunde. Elementele misterioase care apar în lucrarile romantice sunt de cele mai multe ori simboluri: calul alb, cel care duce sufletul pe tarâmul de dincolo, leul, simbol al întunericului si al spiritelor malefice, feciora, simbol al puritatii, ruinele, simbol al trecutului.

Romantismul se dezvolta atât în artele plastice cât si în literatura, creatiile numerosiilor pictori si scriitori ai acestei perioade fiind de o valoare incontestabila: Caspar David Friedrich–“Catedrala”, Dante –“Divina Comedie”, Theodore Gericault –“Pluta Meduzei”, Eugene Delacroix—“Libertatea conducând poporul”, Victor  Hugo –“Notre Damme de Paris”, Goethe  -“Suferintele tânarului Werther”, Walter Scott_”Rob Roy”.
Daca în restul Europei romantismul ramâne o perioada artistica bine delimitata în timp, în Tarile Nordice si Germania el a evoluat în asa fel încât a devenit pt anumite grupuri un mod de viata. Foarte multe aspecte ale romantismului sunt preluate în cultura neo-gotica, atât in ceea ce  priveste viziunea asupra lumii cât si în ceea ce priveste tinuta vestimentara.

2.    Neo-goticul
Neo-goticul  timpuriu s-a dezvoltat între anii 1823 – 1870. O data cu reforma, o traditie veche de câteva secole, aceea a artei gotice, s-a sfârsit în Olanda  unde nu s-a mai construit nici o biserica gotica. În schimb, în Anglia, goticul se dezvolta în continuare fara o delimitare majora între gotic si neo-gotic.

La începutul secolului XIX neo–goticul introdus în Olanda  a fost de inspiratie engleza, favorit de regele William al II-lea, care a studiat în Anglia. Acest neo-gotic este caracterizat print-o folosire pur decorativa a elementelor gotice. La acea vreme arhitectilor le lipsea întelegerea fundamentelor artei gotice si nu faceau decât sa copie elementele acesteia fara a cauta sa le înteleaga. Cu toate acestea, neo-goticul timpuriu este mai imaginativ decât neo-goticul ulterior.

Neo-goticul dureaza pâna în jurul anului 1930, când începe      art-deco. Totusi în arhitectura apar elemente ale neo-goticului pâna în zilele noastre. Cu toate ca neo-goticul proriuzis dispare, elemente fundamenatle ale culturii sale alaturi de elemente ale culturii gotice si romantice sunt preluate în subcutrura gotica a anilor ‘80-‘90 . 

II. Subcultura Gotica
Întodeauna societatea a avut rebelii ei, oameni care nu au acceptat regulile impuse de ea, care traiesc dupa propriile valori si care au adoptat un stil propriu. În secolul XX acesti rebeli fac parte din cultura numita  underground. Aceesta cultura underground se împarte în mai multe subculturi. O subcultura reprezinta un grup de oameni cu comportament si credinte distincte, în cadrul unei culturi mai largi .
Din cultura underground fac parte subculturile punk , hip hop si hippie.

Membrii unei subculturi, spre diferenta de masele mari de populatie care se supun, sunt condusi si influentati de societate si care sunt determinati cu ajutorul mass mediei si a televiziunii sa accepte un anumit stil vestimentar, amunite moduri de viata si anumite valori culturale, nu vor fi influentati de societate, ci o vor inflenta ei pe aceasta. Daca luam ca exemplu industra vestimentara, majoritatea oamenilor vor purta ceea ce societatea considera a fi la moda într-un anumit sezon. Membrii unei subculturi vor forta societatea sa produca stilul vestimentar pe care ei îl adopta. Aceste subculturi au ajuns sa reprezinte o societate în societate si desi ignorate, continua sa existe, în ultima perioada devenind mai populare ca oricând.

În anii 80 hip hop-ul si punk-ul cunosc o înflorire deosebita, devenind cunoscute publicului larg.
În cadrul culturii punk se dezvolta si subcultura gotica. În momentul în care punk-ul ia calea nihilismului si a extremismului goticul se desprinde de acesta si îsi creeaza un drum propriu. Daca la început  goticul capata o forma hedonista, în care accentul se pune pe erotism si religie, în timp, goticul devine mai profound si mai întunecat. Moartea, religia, magia, misticismul, fac parte din cultura gotica. Goticul a aparut ca un stil de viata alternativ, nascut din rebeliune tinereasca, din teama, din frustrare si din pasiunea pt arta si muzica.

Origimile goticului sunt considerate ca fiind în jurul anului 1975, când trupa Bauhaus a lansat cântecul “Bela Lugosi’s dead”. Prima generatie a miscarii gotice s-a dezvoltat în Anglia, la sfârsitul anilor ‘70–‘80. La sfârsitul anilor ‘80-‘90 apare a doua generatie care, fata de prima îsi accepta denumirea de “gotica”. În aceasta perioada miscarile gotice din SUA cresc semnificativ si goticul devine cunoscut ca o subcultura. Spre sfârsitul anilor ‘90 apare a treia generatie de gotici. Acesta generatie reprezinta o explozie în numarul persoanelor care se considera gotici, iar spre diferenta de primele doua generatii, care erau underground, generatia noua este mai deschisa, mai expusa si mai comerciala. Din punct de vedere istoric o înclinare catre întuneric este specifica sfârsitului de secol, iar aceasta înclinare a fost cu atât mai promuntata în jurul anilor 2000 datorita încheierii unui mileniu.

Membrii culturii gotice sunt oameni liberi, care nu accepta regulile societatii pentru ca asa se cade, sunt oameni care gândesc singuri, care îsi creaza propriile reguli, norme morale si sociale, propriile valori, lucru care îi face sa fie respinsi de societate. Goticii sunt  oameni care se simt bine împreuna, au diferite gusturi muzicale, diferite ocupatii, diferite religii, hobby-uri si stiluri vestimentare. Nu sunt reguli sau lucruri specifice pe care trebuie sa le faci pentru a fi gotic.

Dintr-un fenomen al anilor ’80, goticul a devenit un stil de viata al anilor ’90. Ceea ce demonstreaza prufunzimea culturii gotice este si faptul ca nu este un stil adoptat doar de cei tineri ci si de oameni de peste 30 de ani. În zilele noastre subcultura  gotica devine din ce în ce mai cunoscuta, astfel încât în fiecare oras mare din lume exista o comunitate de gotici.

III. Simboluri gotice
Ank-ul  - simbol al fertilitatii, al dorintei, al uniunii dintre barbat si femeie. În cultura egipteana este considerat simbolul vietii eterne.

Penatgrama - simbol al vrajitoriei, reprezinta cele patru elemente: apa, pamâtul, focul si aerul alaturi de  spiritul care le înconjoara. Este o stea cu varful în sus reprezentând omul cu bratele si picioarele desfacute, adorând creatorul. Reprezinta de asemenea dominatia spiritului asupra celor patru elemente si dominatia ratiunii asupra materiei. Poate reprezenta si simbolul celor cinci rani ale lui Isus Hristor. Pentagrama întoarsa este un simbol malefic, asociat cu satanismul.

Pentaclul – pentagrama înhisa într-un cerc. În culturile oculte reprezinta atât magia alba si binele, întelepciunea si  ratiunea cât si elementul feminin: Pamântul. În magie, pentaclul este folosit pentru aducerea spiritelor pe pamânt.

Crucea - simbol al culturii si a valorilor crestine. În Imperiul Roman, crucea era folosita ca element de tortura pentru persoanele condamnate. Dupa rastignirea lui Isus Hristos crucea capata o cu totul alta conotatie în cultura crestina, devenind dintr-un obiect al torturii unul al adorarii. Crucea este preluata de cultura crestina ca obiect de cult dupa ce, conform legendei, înaintea unei batalii, Constantin cel Mare a avut un vis în care i se spunea: ‘Prin acest semn vei învinge”. În crestinism simbolul crucii este folosit pretutindeni, începând cu planurile de constructie ale bisericilor si sfârsind cu bijuteriile pe care doamnele din înalta societate le purtau ca semn al credintei.

Crucea malteza - a fost simbolul luptatorilor crestini înca din prima cruciada. Astazi  a ramas simbolul oridinului militar de Malta. În ultimul secol a fost adopat de numeroase oridinuri de cavaleri.

Liliacul - simbolul dualitatii. În culturile vestice, liliecii sunt asociati ideilor de moarte, vampirism si ritualuri oculte. În culturile estice, însa, ei reprezinta de cele mai multe ori norocul.

Paianjenul - este legat de moarte în cadrul numeroaselor culturi. În culturile pagâne este legat de soarta. În cultura crestina este considerat uneori ca fiind malefic, alteori fiind simbol al norocului, datorita semnului crucii de pe spate. Chinezii considera ca paianjenul este un aducator al bucuriilor din cer. În multe culturi centrate pe ideea de Pamânt, paianjenul si pânza lui reprezinta ciclui vietii si ciclicitatea fenomenelor naturale. În cultura occidenatala este legat de locuri întunecate, înfricosatoare, bântuite, prafuite si ascunse de lumina.

IV. Vestimentatia gotica

În 1811, în Marea Britanie, termenul de gotic se refera la un stil vestimentar depasind liniile pur clasice. Linia hainelor se schimba devenind mai confortabila. Hainele nu mai sunt atât de rigide, sunt mai vaporoase si mai usor de purtat. Se resimte de asemenea inflenta perioadei Elisabetane, în care rochiile erau decorate  cu cruci si decoratii triunghiulare.

Dupa 1820, rochiile îsi pierd forma calsica cu totul si capata o linie pur gotica care a durat pâna la încoronarea reginei Victoria.

În zilele noastre goticul este un stil vestimentar adoptat de tinerii care se considera a fi “gots”. În general, este influentat de  muzica  rock de factura gotica, dar nu toti cei care adopta acest stil  asculta acest gen de muzica. Îmbracamintea specifica goticului este asa zisul ”aspect romantic“ si este limitata doar de imaginatia purtatorului. Conteaza foarte mult originalitatea, imaginatia si în functie de stilul vestimentar pe care îl adopta o persoana, ea va fi considerata autentica sau nu în cadrul grupului. În vestimentatia gotica este apreciata în primul rând originalitatea. Libertatea individului de a-si alege haine si accesorii este nelimitata, important este ca ceea ce îsi alege sa i se potriveasca si sa îi exprime personalitatea. Desigur ca natura eveminentului la care participa va delimita felul în care fiecare se îmbraca.

Simplitatea stilului gotic conduce deseori la variatii si acest stil apare deseori combinat cu elemente ale altor stiluri cum ar fi punk-ul si black metal-ul. Hainele trebuie sa fie  în general negre, dar se mai folosesc si culorile închise: albastrul ultramarin, rosul întunecat si chiar albul. Materialele folosit sunt usoare: matasuri, voaluri, satin, dar si dure: piele, vinil.

Garderoba gotica include: rochii elaborate, lungi sau scurte din materiale usoare combinate cu materiale grele, camasi poetice cu volane în jurul gâtului si al mâinilor, în maniera lordului Byron, de obicei albe, corsete, tricouri imprimate cu imaginii ale formatiilor preferate, blugi sau pantaloni din piele, jachete din piele cu desene pictate. Acestea se pot purta simple sau se pot încerca suprapuneri dintre cele mai îndraznete: fuste scurte peste fuste lungi, rochii peste pantaloni, corsete peste camasi.

În vestimentatia gotica se întâlnesc mai multe tipologii .
Tipologia vampirului: influentat de aspectul epocii victoriene. Se poarta camasi cu volane, fuste lungi din matase, pelerine de opera,  corsete si veste, iar parul este aranjat în coafuri elaborate.

Tipologia punk : Se poarta pantaloni rigizi, jachete din piele, ghete, lanturi, piercing-uri si  tatuaje, o atitudine sfidatoare./

Tipologia artistului torturat: Se poarta numai negru, cu o influenta boema, aspect obosit. Ochelarii întunecati sunt purtati în permanenta. Acest arhetip este reprezentat mai mult de felul în care cineva se poarta decât de felul în care arata.

Aspectul gotic, în general, este  influentat de estetica victoriana: fete palide, un aspect de mort viu, goticii considerând ca pielea  palida este un semn al nobletii. Machiajul se practica în alb si negru, cu fond de ten si pudra alba. Ochii sunt machiati cu dermatograf sau tus negru, buzele sunt rosii sau negre iar sprincenele pot fi rase sau desenate. Acest machiaj întunecat este folosit atât de femei cât si de barbati.

Parul este de obicei vopsit negru, blond foarte decolorat, aproape alb, rosu intens sau rosu purpuriu si este taiat în forma de V intors sau aranjat in coafuri haotice, cu parul ciufulit sau prins în codite, tapat, folosinde-se deseori si mese.

Specifica vestimentatiei gotice este si multitudinea de accesorii folosite: panglici de matase legate în jurul gâtului sau prinse în par, coliere tip pansament din piele, PVC, latex, cauciuc sau vinil,  zgarzi la baza gâtului, din piele cu tinte metalice, manusi din saten sau latex, ciorapi cu dungi orizontale albe si negre, sau cu decoratie stil pânza de paianjen, lanturi purtate la gât sau care fac parte din îmbracaminte, plase, papuci cu vârf ascutit si tocuri înalte sau ghete soldatesti, inele de argint, piercing-uri si tatuaje, desi acestea din urma nu sunt atât de numeroase ca la punk-eri. Tot specifice goticului sunt si pandantivele simbolice: cruci crestine, pentagrame, ankul, paienjeni, cranii si scheleti, ochiul lui Ra. Unii dintre gotici le poarta ca expresie a credintei religioase, altii ca satira, iar altii pentru ca le place aspectul acestor simboluri.

În general tinuta gotica se caracterizeaza prin aspect întunecat, rece, de multe ori socant. O caracteristica  a vestimentatiei gotice o reprezinta libertatea individului în alegerea tinutei vestimentare si a accesoriilor. Membrii culturii gotice se îmbraca asa cum se simt bine. Combinatiile de diferite materiale si piese vestimentare este specifica goticului si este limitata doar de imaginatia fiecaruia. Tinutele sunt socante dar în acelasi timp comode. Ei nu vor purta haine care sa-i incomodeze, chiar daca acestea arata bine. Foarte apreciata din punct de vederea vestimentar este originalitatea. Fiecare individ are un look propriu.

Pentru ca a fi gotic nu înseamna doar a te îmbraca  într-o anumita tinuta ci si a gândi într-un anumit mod,  aspectul gotic este dat nu doar de vestimentatie ci mai ales de atitudine.

Diferiti de ceilalti membri ai societatii prin aparitie, goticii sunt priviti de cele mai multe oric cu suspiciune de catre cei din jur. Cum ceea ce este neînteles si necunoscut stârneste teama, subcultura gotica este privita cu neîncredere de membrii societatii. Datorita aspectului întunecat membrii culturii gotice sunt considerati ca fiind practicanti ai ritualurilor satanice sau oculte, desi acest lucru se întâmpla foarte rar sau chiar deloc în comunitatile gotice. Ca o reactie la aversiunea societatii fata de ei, goticiii sunt cu atât mai închisi în sine, mai reci, având deseori un aer sfidator. Atitudinea goticului este ”observa-ma, dar lasa-ma în  pace!”

În ciuda opiniei generale care se formeaza despre ei, membrii acestei culture sunt pacifisti, non violenti, toleranti si sunt implicati de multe ori în activitati artistice: fotografie, pictura, muzica si sunt atrasi de disciplenile umaniste  cum ar fi literatura si filozofia.

V. Culorile“Gothice”
Negrul, de obicei cea mai folosita culoare de catre gotici, este culoarea noptii si a mortii, simbolizeaza întunericul si raul fiind deseori asocita cu bogatia si eleganta. Negrul este deseori pus iîn legatura cu putera, formalitatea, misterul, frica si necunoscutul. De obicei are o conotatie negativa.

Albul simbolizeaza puritatea, virginitatea, inocenta, pacea si iubirea platonica si este asociat cu sterilitatea si iarna, cu lumina,  bunatatea, curatenia si securitatea. Este considerata o culoare a perfectiunii, de obicei cu o conotatie pozitiva.

Albul si negrul apar deseori împreuna în cadrul diferitelor culture, cum ar fi cultura budista sau cultura traca si reprezinta o dualitate care nu implica un  conflict ci  o completare reciproca. În cadrul acestei dualitati, negrul poate sa reprezinte aspectul feminin, noaptea, iarna, moartea, luna, asa numitul Yin. Albul reprezinta aspectul masculin, ziua, vara, viata, soarele, asa numitul Yang. În acest caz albul nu simbolizeaza binele si negrul nu simbolizeaza raul, ci ambele sunt elemente care numai împreuna pot forma un întreg.

Rosul este culoarea  focului si a inimii. Simbolizeaza pasiunea, sângele, iubirea trupeasca. Asociat cu mânia, razboiul, pericolul, forta, puterea, hotarârea, pasiunea, dorinta si iubirea. Rosul întunecat este asociat cu vigoarea, dorinta de putere, furia, conducerea, curajul si maleficul.    

Evoluând si îmbogatindu-se în timp, conceptul de gotic a capatat noi întelesuri, astfel ca în secolul XXI el nu se mai refera la un stil arhitectonic sau la un curent artistic ci la un mod de viata, la o atitudine. Membrii sub culturii gotice sunt în general oameni care pun mai mult pret pe spirit decât pe trup, pe latura mistica decât pe cea materiala. Ei vor cauta întotdeauna sa gaseasca aspectele mistice si ascunse din spatele aparentelor firesti. Conflictul dintre spirit si materie, dintre aspiratiile înalte si cerintele corpului uman, de natura animalica, este un element care marcheaza cultura gotica.Deseori aspectul femeii gotice pune în evidenta acest conflict între copilarie, puritate, spiritualitate si feminitate, senzualitate, voluptate.

Daca viata omului este considerata a fi determinata de doua mari aspecte, moartea si iubirea, ambele joaca un rol important în cultura gotica. Iubirea apare în creatiile gotice, fie ele cinematografice, literare sau  ale artelor plastice, de cele mai multe ori ca o iubire damnata, condamnata, fara posibilitate de împlinire, o iubire care tortureaza sufletul uman si îl face fie sa se înalte,  fie sa decada în întuneric.

Moartea, iubita de gotici si devenind un simbol al culturii acestora nu este ceva înfricosator si necunoscut ci un sfârsit spre care toti se îndreapta. Atrasi de moarte, de întuneric, de filozofie, goticii cauta în ele raspunsuri pe care nu le gasesc in lumea din jur, Pretuind tot ce este superior, nobil, spiritual, goticii formeaza grupuri izolate de restul societatii, în care traiesc în propria lor lume, guvernata de legi si valori propii.

Aceasta lume a framântarilor filozofice, a conflictelor, a dramelor adânci, a iubirii si a mortii, a simbolurilor si misterelor este lumea pe care colectia “Gothica” încearca sa o prezinte.

Copyright 2005 Carmen Babii