Sifilisul

Denumirea maladiei ar proveni de la cuvintele grecesti syn (impreuna) si philein (a iubi). Alti autori mentioneaza ca aceasta denumire se intilrieste pentru prima oara intr-un poem scris de italianul  intitulat Syphilis sive morbus gallicus. Termenul de lues provine din limba latina si inseamna plaga.

Microorganismul care produce sifilisul este Spirocheta pallida sau Treponema pallidum, denumita astfel datorita formei sale in spirala .si din cauza posibilitati slabe de colorare.

Are o forma de spirala, cu 5-20 ondulatfi fine, regulate, o grosime de 0,5 microni si o lungime de 10-30 microni. Poseda cili terminali si o membrana fina ondulata. Inmultirea se face prin diviziune transversala, aparind granule inframicroscopice care pot traversa membranele semiper-meabile, facind posibila trecerea prin placenta la fat. Durata unui ciclu de diviziune este de aproximativ 36 de ore, microorganismul fiind strict anaerob. Se poate conserva bine la -4 °C, este distrus rapid sub actiunea uscarii si caldurii peste 48 °C, iar la peste 40 °C isi pierde virulenta.

Dezinfectantele il distrug rapid, sapunul si alcoolul in citeva secunde. Pe suprafete umede rezista foarte bine, fapt care favorizeaza transmiterea indirecta a bolii prin obiecte umede (pahare, sticle etc.).

Transmiterea infectiei, in mod obisnuit, are loc prin contactul sexual a unei persoane bolnave cu una sanatoasa.

Transmiterea mai poate avea loc prin sarut, muscatura sau, mai rar, prin utilizarea tacimului si a veselei bolnavului, prin folosirea unor obiecte personale (brice de barbierit, masini de ras, periute de dinti etc.), prin contactul cu singe, lapte, lichid spermatic provenite de la persoane bolnave. Microbul poate patrunde in organism prin cele mai mici solutii de continuitate ale tegumentului si mucoaselor, dar si prin mucoasa bueala intacta.

In timpul sarcinii, microbul poate infecta produsul de conceptie trecind prin placenta la fat si producind astfel sifilisul congenital. Femeia gravida, bolnava de sifilis poate avorta spontan, poate naste copilul mort, sau in cazul in care copilul se naste viu, el poate prezenta semnele de sifilis congenital (modificari ale oaselor capului, infectii, ulceratii cuta-nate, leziuni oculare etc.).

De la locul patrunderii in organism, prin intermediul cailor limfatice, in citeva ore spirochetele ajung in ganglionii regionali.

Primele simptome ale bolii apar la locul de infectie, dupa circa o saptamina, sub forma unei leziuni de dimensiuni reduse, in care se gasesc treponeme si care frecvent trece neobservata de catre bolnav. Datorita inmultirii in timp a treponemelor, se produce o reactie din partea orga-nismului, ilustrata prin aparitia dupa circa 21-25 de zile din momentul infectiei a sancrului sifilitic sau sifilomului primar, prin care se incheie perioada de incubate si incepe perioada primara. Punerea in evidenta cu ajutorul examenului ultramicroscopic a spirochetelor in serozitatea sancrului constituie elementul eel mai sigur de diagnostic al sifilisului.

In unele cazuri, sancrul este absent, bolnavul trecind direct in perioada secundara, aspect caracteristic pentru asa-numitul sifilis decapitat.
In cursul perioadei primare, care dureaza in medie 40 de zile, se observa o inmultire rapida a treponemelor, cu deseminarea lor in caile limfatice si de acolo in circulate. Diseminarea sanguina declanseaza producerea de anticorpi, a caror evidentiere prin reactiile serologice poate usura diagnosticul maladiei. Pozitivarea reactiilor serologice are loc la circa 20 de zile de la aparitia sancrului. Acest fapt permite impartirea perioadei initiale in doua etape : una pina la circa 20 de zile din momen tul contactului infectant, care este seronegative si a doua dupa circa 40 de zile din momentul inocularii, cind reactiile serologice devin pozitive Din punct de vedere clinic, sifilisul se considers o boala infectioasa cronica, avind o evolutie caracterizata prin perioade cu simptomatologie clinica manifests, intrerupte de perioade de latenta.

Pe baza simptomatologiei clinice, evolutia maladiei s-a impartit in trei perioade : perioada primara, caracterizata prin simptomele clinice la nivelul portii de patrundere a microbului, ilustrata de sancru si adenopatie ; perioada secundara cu eruptii diseminate sau generalizate, datorita septicemiei treponemice si perioada tertiara, ilustrata de leziuni distructive superficiale sau profunde.
Simptomatologia clinica in cazul sifilisului este datorita reactiei organismului fata de prezenta germenului patogen, fata de endo si exoto-xinele acestuia.

a) Perioada primara sau sifilisul primar este ilustrata de sancrul de inoculare si adenopatia satelita, iar uneori limfangita specifica, precum si simptome generale, ca : astenie, adinamie, cefalee nocturna etc.

Sifilisul primar, sancrul sifilitic sau sancrul dur se localizeaza in peste 90% din cazuri la nivelul organelor genitale, dupa o perioada de incubatie de obicei de circa 21-27 de zile putind varia intre 60-90 de zile de la contactul infectant. De obicei, se prezinta ca o eroziune superficiala, mai rar ca o ulceratie, mai mult sau mai putin profunda, leziunea fiind unica, mai rar multipla, avind margini regulate de forma rotunda sau ovalara cu un diametru de 0,5-2 cm. Suprafata acesteia este neteda lucioasa, cu o culoare rosie inchisa. Sifilomul poate fi situat in regiunea genitala, pe gland, in santul balanopreputial, pe labiile mari sau mici etc., pe un fond infiltrat, usor proeminent, dur la palpare. Aceasta zona infiltrata depaseste aproape intotdeauna lipsa de substanta, realizind o mar-gine mai ridicata.

Leziunea nu este dureroasa, atit la palpare cit si spontan, ea putind deveni sensibila in caz de suprainfectie.

Sifilomul primar mai poate fi localizat la nivelul meatului uretral, la nivelul colului uterin sau extragenital. De exemplu, la nivelul extremitatii cefalice, frecventa localizarilor ar fi urmatoarea : frunte 2% ; nas 1% ; obraji 2% ; buze 47% ; amigdale 15% ; gingii 4%.
Adenopatia se intiln.este ca un simptom clinic constant in sifilisul primar, aparind la 1-2 saptamini dupa sancru si interesind ganglionii ce colecteaza limfa din zona sifilomului.

Adenopatia este poliganglionara, dura indolora, neaderenta, unul din ganglioni fiind mai mare iar ceilalti mai mici. In unele cazuri aceasta perioada primara poate evolua neobservata sau poate lipsi datorita urma-toarelor cauze : sifilomul primar este localizat intr-o zona invizibila (colul uterin) sau in caz cind microorganismul a patruns direct in singe (transfuzii) sau in conditiile in care bolnavul a fost tratat cu antibiotice pentru alta maladie, in timp ce se gasea in perioada de incubatie a sifilisului.

Sancrul sifilitic la sfirsitul perioadei primare regreseaza spontan, marind astfel riscul de ignorare a persistentei infectiei.

b) Perioada secundara survine dupa circa 6 saptamini de la aparitfa sifilomului primar si dureaza aproximativ 2-3 ani. Ea este datorita septicemiei treponemice, erodarea leziunilor bogate in spirochete marind gradul de contagiozitate. Manifestarile cutanate in perioada secun dara se clasifica dupa cum urmeaza :

1.Sifilidele eritematoase, caracterizind rozeala sifilitica sub forma unor pete congestive roze, rotunde sau ovale de marimi diferite, aparind In izbucniri succesive la nivelul trunchiului si radacina membrelor. Nu produc prurit, sint nedureroase, dispar la presiune si reapar imediat dupa incetarea acesteia. De asemenea, nu au scuame si nu sint infiltrate.

2.Sifilidele papuloase apar ceva mai tirziu la circa 3 luni de la infectie, uneori asociindu-se cu sifilidele eritematoase. Papulele au o culoare la inceput rosie cu o nuanta discreta violacee, in timp luind o culoare ara-mie. Dimensiunile sint variabile de la 1 mm pina la ciftva cm: au o evolutie spre vindecare, fara a lasa urme:nu prezinta prurit si sint nedureroase. De cele mai multe ori nu sint leziuni papuloase pure, prezentind modificari ca, de exemplu, papulo-scuamoase, papulo-cornoase, papulo-erozive, papulo-pustuloase, papulo-hipertrofice mai ales in regiu-nile genitale etc. Sint leziuni infiltrate, cu localizari foarte variate, fiind foarte contagioase.

3.Sifilidele ulceroase pot apare direct, ca atare sau pot proveni din papulele ulcerate.

4.Sifilidele pigmentare apar cam in a 6-a pina la a 10-a luna de la infecfte, mai frecvent la persoanele cu pielea pigmentata ; simptomele pot fi de tipul leucomelanodermiei realizind mai ales la git asa numitul colier al Venerei sau de tipul papulelor pigmentate.

5.Sifilisul secundar al fanerelor este ilustrat de o cadere difuza a pa-rului, pielea pSroasa a capului avind aspectul de parca ar fi mincata de molii. Caderea aceasta a parului nu produce cicatrice si este temporara. Unghiile de asemenea pot prezenta modificari privind : ingrosarea, desa-pirea sau marirea friabilitatii.

6.Sifilidele mucoaselor. Mucoasele mai ales cea bucala si genitala sint frecvent afectate in aceasta perioada prezentind la inceput leziuni eritematoase ; initial mucoasa ingrosindu-se ia un aspect de portelan, ulterior erodindu-se.
Localizarea leziunilor mai frecvent este pe stilpii valului palatin, amigdale, lueta, val palatin si mai rar pe limba, unde apar sub forma unor placi fara papile.
Leziunile au o forma ovalara cu un diametru de 1-2 cm. In cazul cind s-au localizat pe laringe, produc raguseala.

Leziunile nu sint dureroase si pot regresa spontan, fara tratament insa recidiveaza in tot timpul perioadei secundare.

c) Perioada tertiara-sifilisul tertiar survine dupa 2-20 de ani de la sifilomul primar. Perioada secundara, dupa un timp de latenta de circa 3 ani, este urmata de cea tertiara, care dureaza peste 10-15 ani, fiind caracterizata prin aparitia de leziuni la inceput infiltrative, apoi distructive, urmate de cicatrice in care nu se produc recidive. Leziunile apar intr-o regiune limitata a tegumentelor sau pe un organ sau sistem. La examenul morfopatologic se observa modificari vasculare, cu evolutie spre necrobioza si fenomene de hiperergie. Se pare ca nu toti bolnavii care au avut un sifilis primar sau secundar fac si forme tertiare, frecventa acestora fiind de aproximativ 10% comparativ cu celelalte forme ale bolii.

d)    Localizarea leziunilor este diferita, estimindu-se la nivelul tegumentelor intre 25-45% ; la nivelul sistemului nervos si viscere circa 45%, iar la nivelul oaselor si articulatiilor circa 20% .

Leziunile tertiare apar in urma reactivarii unor focare latente de treponeme, datorita unor factori de agresiune diversi.

Leziunile elementare caracteristice sint tuberculul si goma, ambele avind o evolutie rapida.

1.Sifilidele tuberculoase sau tuberoase au o culoare rosie aramie, lasind o cicatrice supla chiar daca s-au ulcerat sau nu.

2.Goma se prezinta sub forma unor nodozitati avind marimi variate, putind fi superficiale la nivelul tegumentelor sau profunde la nivelul oaselor sau viscerelor. Localizarile acestor leziuni sint mai ales la cap, trunchi, nidacina membrelor, la nivelul mucoasei bucale, limbii, nasului, la nivelul oaselor mai ales la cele situate in apropierea tegumentelor : tibie, radius, cubitus, clavicula, stern, oasele craniului, unde evolueazil foarte lent.

Sifilisul tertiar poate interesa de asemenea tesutul muscular, testiculele, aparatul cardiovascular, ficatul, aparatul respirator, stomacul si in special sistemul nervos central, maduva spinarii si encefalul. In acest ultim caz pot apare boli grave, ca : tabesul, paralizia generala progresiva, sifilisul cerebral.

Sifilisul congenital poate fi precoce, simptomele aparind imediat dupa nastere, caracterizindu-se prin eruptii cutanate polimorfe insotite de modificari la nivelul splinei, ficatului etc. In forma tardiva, boala apare la o virsta mai mare a copilului (4-15 ani) sau chiar in perioada adulta si se caracterizeaza prin prezenta gomelor cu localizari diferite, prin leziuni la nivelul ochilor, prin leziuni distrofice la nivelul scheletului, din-tilor, defavorizind o buna dezvoltare fizica si intelectuala a bolnavului.

 Aspectele mentionate arata ca sifilisul este o boala generalizata a in-tregului organism, foarte grava, cu un caracter cronic.
 Unele studii arata ca 33% din bolnavii de sifilis netratati mor in urma unor afectiuni produse de infectia cu Treponeme

Tot in literatura se mentioneaza cazuri de sifilis care s-a vindecat spontan, ca urmare a unor imunizari naturale.

  Aceasta boala venerica, pe linga actiunea deosebit de grava asupra bolnavilor, intereseaza si descendentii acestora din a 2-a sau chiar a 3-a generatie, sifilisul parintilor constituind una din cauzele principale ale avortului, mortinatalitatiii si mortalitatii infantile.

In cazul supravietuirii, descendentii din parinti sifilitici pot prezenta diverse simptome de sifilis congenital, avind o dezvoltare fizica si intelectuala anormala, uneori fiind adevarati dependenti sociali. Din aceste considerente, sifilisul poate fi considerat ca un important factor de degradare a potentiaiului biologic uman.