Sex si pozitii sexuale

Tehnicile contactului sexual au o mare importanta in dinamica sexuala din cel putin trei motive :

1.Ele pot intensifica sau diminua senzatiile de placere pe care le simte barbatul si femeia in timpul contactului sexual.

2.Necesitatea utilizarii anumitor tehnici copulatorii in cazul unor neconcordanfe anatomo-functionale ale parteneriior (obezitate, sarcina, discordant proportiilor organelor genitale ale parteneriior etc.).

3.Existenta unor indicatii si contraindicatii medicale in utilizarea diverselor tehnici copulatorii in unele stari patologice.

Desi in literatura erotica se descriu peste 100 de pozitii multe fiind foarte putin diferite unele de altele schematized se poate spune ca exista doua pozitii principale : prima in care cei doi parteneri se gasesc fata in fata si a doua in care partea anterioara a barbatului se gaseste spre partea dorsala a femeii.

Ambele pozitii au diverse variante, din care vom mentiona pe cele mai importante.

1 Pozitia in care partea anterioara a barbatului se gaseste fa{a in fa{a cu partea anterioara a femeii
Aceasta pozitie, cea mai frecventa, are numeroase variante, cele mai importante fiind urmatoarele :
1.    Pozitia in care femeia este asezata in decubit dorsal cu coapsele departatate si indoite, corpul barbatului fiind culcat deasupra si sprijinindu-se pe genunchi si coate pentru a nu incomoda femeia cu greutatea sa. In aceasta pozitie barbatul are un rol activ mai important, da tori ta mobilitatii crescute a bazinului pe care i-o ofera sprijinul pe genunchi.

Se pare cea mai frecventa la persoane normal dezvoltate, aceasti pozitie corespunde tuturor exigentelor de ordin psihosomatic ale cuplului, asigurind un contact intim al suprafetelor cutanate a parteneriior si permitind   in   acelasi   timp   excitarea si altor zone erotogene prin sarut si mingiieri.

Aceasta pozitie nu este recomandabila in cazul unui barbat obez, cu o mare greutate corporala, precum si in cazul unor femei cu un abdomen foarte voluminos. De asemenea, ea este contraindicata la gravide (si mai ales dupa primele trei luni de sarcina), putind favoriza avortul prin tractiunea mecanica asupra uterului, datorita greutatii barbatului.

Pozitia este considerata ca favorabila fecundatiei.

2.    Pozitia in care femeia in decubit dorsal stringe coapsele si intinde picioarele,
membrele ei inferioare, gasindu-se intre coapsele barbatului.
Aceasta pozitie este indicata in cazul disproportiilor dintre organele genitale ale parteneriior (in caz de vagin larg — penis subtire ; vagin scurt — penis lung ; leziuni ale colului uterin sau ale mucoasei vaginale, frigiditate si graviditate in primele luni).

3.    Pozitia in care femeia, asezata in decubit dorsal, isi ridica picioarele flectind gambele pe coapse si coapsele pe abdomen, membrele inferioare fiind mai mult sau mai putin indepartate.

Este preferata aceasta pozitie atunci cind musculatura peretilor vaginului este relaxata, mai ales in urma nasterilor repetate, in caz de vagin larg sau cind penisul are dimensiuni reduse. Aceasta pozitie nu poate fi practicata decit de persoane normoponderale cu o buna mobilitate a coloanei vertebrale si articulatiilor. Folosirea acestei pozitii nu este indicata la femeile gravide, in caz de leziuni ale colului uterin, prolaps uterin, anexite si infantilism genital feminin

4.    Pozitia in care barbatul se gaseste culcat pe spate, in decubit dorsal, cu membrele inferioare intinse, lipite, in timp ce femeia se gaseste deasupra sa, cu membrele inferioare departate.

In aceste conditii femeia are rolul activ in dinamica sexuala, situatie in care intervine si o importanta componenta psihica, daca tmem seama de inversarea rolului parteneriior.
Este indicata aceasta pozitie in cazul persoanelor obeze, mai ales barbati, atunci cind exista o disproportie a organelor genitale ale parteneriior, femeia avind un vagin lung iar barbatul un penis scurt, precum si in cazurile de frigiditate a femeii. Este contraindicata aceasta pozitie in cazul unei femei cu vaginul scurt, cu infantilism genital, leziuni ale colului uterin si in sarcina .

5. Pozitia in care in mod obisnuit femeia se gaseste asezata in decubit lateral drept, deci culcata pe partea dreapta, iar barbatul in dacubit lateral sting. Mai rar in unele cazuri se utilizeaza si pozitia lateral stinga, cind femeia este culcata pe partea stinga iar barbatul pe partea dreapta. In functie de pozitia membrelor inferioare si a corpului, aceasta poate deveni de fapt o pozitie latero-dorsala, mai ales pentru femeie. Avantajele acestei pozitii constau in faptul ca evita sustinerea greutatii corpului unui barbat greu sau obez, mai ales de catre o femeie slaba, cu o talie redusa. De asemenea cere un efort fizic redus, motiv pentru care este indicata in  cazul  parteneriior cu  o stare  de  oboseala,  disproportii
intre statura partenerilor, in convalescenta, in caz de invaliditate si chiar in cursul sarcinii, in primele luni.

6. Pozitia in care cei doi parteneri se gasesc fata in fata, barbatul stind normal pe un scaun, cu membrele inferioare departate, in timp ce femeia cu treimea superioara a coapsei se sprijina pe treimea superioara a coapsei barbatului. In acest fel are loc o ampla expunere a organelor genitale ale femeii, atit prin indepartarea coapselor cit si prin ridicarea sau coborirea bazinului acesteia in timpul actului sexual.

In cazul unei femei hipoexcitabile sau cu o experienta sexuala redusa, barbatul putind juca el singur rolul activ, adoptarea acestei pozitii se considera avantajoasa.
Indicatiile acestei pozitii sint in situatii in care unul din parteneri este obez, la femei cu un vagin lung si in cazuri de frigiditate feminina.

Contraindicatiile acestei pozitii sint in cazurile de infantilism genital, femei cu un vagin foarte scurt, in sarcina, in caz de leziuni ale colului uterin.

2. Pozitia in care partea anterioara a barbatului se gaseste in fata partii dorsala a femeii.
Aceasta pozitie mai putin frecventa decit cea anterioara prezinta mai multe variante, cele mai importante fiind urmatoarele :

1. Pozitia in care femeia este asezata, in decubit ventral, iar barbatul deasupra sa cu membrele inferioare intre cele ale femeii, care sint indepartate. Ea nu se poate realiza daca nu se adopta citeva modificari compensatoare ale coloanei lombare si implicit ale pozitiei bazinului.

Astfel, prin extensia coloanei lombare a femeii se modifica inclina-rea bazinului, reducindu-se directia verticala a axei mari a vaginului, vulva si orificiul vaginal fiind indreptate spre partea posterioara si in sus.

Extensia coloanei lombare poate fi favorizata de asezarea sub bazin  nu sub abdomen a unei perne sau a unei paturi rulate sau indoite de mai multe ori.

O varianta a acestei pozitii este aceea in care membrele inferioare ale femeii sint intinse, cu coapsele strinse, in timp ce membrele inferioare ale barbatului sint indepartate, coapsele sale cuprinzind in interiorul lor pe cele ale femeii.
Efectuarea contactului sexual in aceasta pozitie nu este posibila decit in cazul unei femei normoponderale, dar mai ales slabe, cu un strat adipos; redus in regiunile fesiere si coapse.

De asemenea, aceasta pozitie nu este convenabila pentru barbatii obezi sau cu depozite adipoase importante in regiunea abdominala.
Se apreciaza ca aceasta pozitie asigura o satisfacere sexuala numai in cazul unei femei hiperexcitabile si cu multa experienta. Efectuarea actului sexual in aceasta pozitie este deseori dureroasa si traumatizanta pentru organele genitale feminine.
Indicatia acestei pozitii este rara si anume in cazuri de trauniatisme si infirmitati ale membrelor inferioare ale femeii.

2. Pozitia in care femeia este asezata in decubit lateral sting sau drept, mai frecvent preferindu-se asezarea pe partea stinga. Barbatul este asezat tot lateral pe partea stinga, la spatele femeii. De obicei, se prefera pozitia laterals stinga a ambilor parteneri, care permite mingiierea femeii de catre barbat.

Se apreciaza ca aceasta pozitie nu ofera excitatii sexuale deosebit de intense. In schimb, este considerate ca foarte putin obositoare pentru ambii parteneri. A fost recomandata adoptarea acestei pozitii de catre persoane obosite, in convalescenta, in caz de inflamatii cronice ale organelor genitale ale femeii si chiar in primele luni de sarcina.

3.    Pozitia in care femeia este asezata in genunchi, toracele formind
cu coapsele un unghi ascutit, drept sau chiar obtuz.

Pozitia corpului femeii poate fi  1. orizontala, cind se sprijina pe miini, pe coate sau pe un suport mai inalt; 2. mult inclinata, cind se sprijina pe coate sau cu toracele si Centura scapulara, de un suport mai redus ca inaltime, apropiindu-se de pozitia genucubitala, utilizata in ginecologie, corpul formind cu coapsele un unghi ascutit

4.    Pozitia in care femeia, intoarsa cu spatele, sade pe coapsele bar batului asezat pe un scaun. Pentru efectuarea contactului sexual, in timp ce coapsele barbatului nu vor fi decit putin departate, atit cit sa asigure o pozitie comoda, cele ale femeii vor fi cit mai departate una de'alta.

O varianta a acestei pozitii este aceea in care membrele inferioare ale barbatului sint intinse si putin indepartate, femeia aplecindu-se inainte si sprijinindu-se cu miinile de gambele acestuia. Adoptarea acestei pozitii este dificila, daca nu chiar imposibila, in cazul unor persoane supraponderale, obeze, femei cu un strat mare de tesut adipos in regiunile fesiere sau barbati cu un abdomen foarte dezvoltat.

5.    Pozitia in care femeia este asezata in decubit dorsal, cu membrele
nferioare usor flectate, iar barbatul este asezat in decubit lateral, cu axa
are a corpului aproape perpendiculara pe corpul femeii, piciorul drept 1 barbatului patrunzind pe la spate intre coapsele femeii, astfel incit coapsa stinga a acesteia sa se gaseasca intre coapsele barbatului. Aceasta pozitie are avantajul ca este putin obositoare.

6.    Pozitia in care barbatul este in decubit dorsal, cu membrele in ferioare putin departate. Femeia se gaseste asezata deasupra simfizei pubiene a acestuia cu spatele spre extremitatea cefalica a barbatului.

Trunchiul femeii are o pozitie mai mult sau mai putin inclinata anterior. Poate fi indicata atunci cind exista o disproportie a organelor genitale ale partenerilor, precum si in cazul barbatilor obezi. Este contraindicata taceasta pozitie mai ales in prezenta unor leziuni ale colului uterin sau prolaps uterin.

Dezavantajul pozitiei consta in faptul ca priveaza partenerii de emotia erotica produsa de contemplarea reciproca a frumusetii corpului uman, de imposibilitatea sarutului si a imbratisarilor.

Deflorarea. Un aspect particular in cadrul tehnicilor contactului sexual il prezinta deflorarea.
In cazul fetei fara o experienta sexuala, efectuarea primului contact sexual ridica in primul rind numeroase si complexe probleme de ordin psihologic. Tinara fata trebuie ajutata sa-si invinga pudoarea, sa-si sacrifice castitatea, sa renunte la un reflex innascut care este pastrarea integritatii corporale. Acest obstacol psihic, trebuie bine cunoscut de catre barbat, este prezent intotdeauna la fata care nu a practicat actul sexual. Acest reflex innascut este intarit si devine constient in conditiile vietii sociale prin educate §i morala.

Invingerea acestui obstacol psihic impune din partea sotului o comportare plina de menajamente, de tact, rabdare si de intelegere. Numai dupa ce s-a invins acest obstacol, dupa pregatirea psihologica a fetei barbatul va trece la indepartarea obstacolului fizic, in mod obisnuit reprezentat prin membrana himenala. Trebuie mentionat ca acest obstacol fizic nu este unicul, blocarea accesului la vulva prin stringerea coapselor ilus-trind o pregatire psihologica insuficienta si deci necesitatea aminarii tentativei de deflorare, pina in momentul cind fata accepta sa coopereze la efectuarea acestui prim contact sexual. Sa nu se uite observatia judicioasa a lui Balzac  Nu-ti incepe casatoria printr-un viol".

Prin notiunea de deflorare se intelege in mod obisnuit ruperea membranei himenale. Recunoasterea acestei membrane, ca unic semn al virginitatii, este inexacta intrucit sint cazuri cind membrana himenala lipseste de la na§tere sau himenul este foarte elastic. Himenul mai poate fi rupt in afara contactului sexual in caz de accidente, interventii chirurgicale sau chiar datorita practicarii masturbatiei sau autoerotismului de catre fete.
Mai trebuie amintite situatiile in care fata a avut o experienta se-xuala prin contact sexual vestibular, fara ca himenul sa fi fost traversat. Sint situatii, ca, de exemplu, in cazul unui himen complezant cind adeva-rata deflorare, deci ruperea himenului, survine numai la nastere daca bine-inteles aceasta a avut loc normal, pe carle genitale si nu prin interventia chirurgicala.

finind seama de aceste aspecte, poate ca notiunea de „deflorare" ar trebui sa se refere la primul contact sexual al fetei, indiferent daca himenul a fost rupt sau nu.
Mentionam ca deflorarea se va face cu fata asezata in decubit dorsal; printr-o miscare progresiva de intensitate mereu crescinda se va intinde marginea anterioara a membranei pina in momentul cind aceasta cedind se rupe.

In acest moment, marea majoritate a femeilor (peste 80%) mentioneaza o senzatie dureroasa, mai mult sau mai putin intensa. Pentru reducerea timpului cit dureaza aceasta senzatie dureroasa, un rol important revine cooperarii femeii, care, daca nu incearca sa se retraga, ci din contra exercita o miscare contrara directiei de alunecare a penisului, ruperea himenului si patrunderea penisului se fac foarte rapid. In unele statistici se mentioneaza ca circa 20% din femei nu au simtit durere in momentul deflorarii, ceea ce nu inseamna o absenta a virginitatii .

In mod obisjiuit, hemoragia produsa de ruperea himenului este foarte mica, ea fiind oprita prin raminerea femeii in decubit dorsal, cu coapsele strinse, evitindu-se atingerea partilor traumatizate.

In general, acest prim contact sexual este destul de scurt, tensiunea sexuala si psihica a barbatului producind o ejaculare rapida, chiar precoce, iar posibilitatea ajungerii la orgasm a femeii este inhibata de senza-tia de durere, de pudoare, de importanta actului la care participa si care-i afecteaza intreaga structura psihosomatica

Se apreciaza ca posibilitatea obtinerii unei satisfaceri sexuale la primul contact sexual este foarte redusa la femeie. Cu toate acestea, pentru a evita o iritare a partilor rupte, singerinde ale himenului, barbatul nu va repeta actul sexual 2—3 zile de la deflorare.
Perioada care urmeaza dupa „noaptea nuntii", pe care multi si-o inchipuie foarte gresit ca o dezlantuire de erotism fara margini, asa-numita luna de miere" constituie perioada de studiu a acestei stiinte, care, cum o numea Balzac, este „casatoria".

Prezenta la femei a unei hipoexcitabilitati sexuale dupa deflorare este fiziologica si normala. In primele saptamini care urmeaza dupa deflorare, femeia trebuie sa invete cum sa se comporte si cum sa participe la efectuarea contactului sexual. In functie de particularitatile individuale, dupa o perioada de citeva saptamini pina la citeva luni are loc o crestere progresiva a excitabilitatii ei sexuale, o erotizare vaginala care favorizeaza aparitia orgasmului.

Aceasta perioada a primelor saptamini, care urmeaza dupa deflorare, este o perioada de acomodare a celor doi soti. Barbatului ii revine rolul principal in acest proces complex de initiere a femeii in subtilele probleme ale vietii sexuale.

El trebuie sa aiba o atitudine binevoitoare, plina de menajamente, atentie si delicatete, sa dea dovada de multa rabdare si stapinire de sine. Perioada aceasta, denumita atit de plastic „luna de miere", in functie de comportarea celor doi soti, dar mai ales a barbatului, constituie unul dintre cei mai importanti factori in reu§ita pe plan psihologic si sexual a unei casatorii. Ea trebuie sa reprezinte un element de reper in timp, de care cei doi componenti, barbatul si femeia, sa-si aduca aminte cu placere pina la adinci batrinete.

Aceasta presupune insa si o atenta intelegere din partea colectivitatilor in care acestia traiesc si lucreaza, din partea familiei si a prietenilor. A banaliza momentul nasterii unei casnicii constituie un „atentat" la edificarea unei noi familii si o condamnabila lipsa de respect pentru casatorie. Inceputurile pline de neprevazut si deci cu posibile grade de dificultate ale vietii conjugale trebuie in permanenta sa fie ocrotite si sa stea in atentia colectivelor in care traiesc si muncesc fiecare din cei doi protagonisti, uneori foarte deosebiti. A ajuta aceasta armonizare a doua perso nalitati diferite este poate cel mai important lucru si citeodata cel mai dificil pentru trainicia unei casnicii.