Relatiile dintre parinti si copii

In multe cazuri părinţii nu acordă atenţie cuvenită perioadei pubertare prin care trec copiii lor şi-şi consideră îndatoririle încheiate cu supravegherea directă a apariţiei primilor peri pubieni. Ei trebuie însă să urmărească îndeaproape evoluţia pubertară şi să fie informaţi în linii mari de piedicile ce pot apare în această evoluţie.In primii ani de viaţă mama şi copilul constituie o unitate de nedespărţit.

Mai tîrziu această relaţie trebuie să se schimbe pentru a permite dezvoltarea personalităţii copilului. Pentru tată, copilul nu constituie o parte integrantă a persoanei sale, ci o a doua persoană, iar relaţiile tată-copil sînt de la început mai distanţate.în primii 10—15 ani, legătura dintre părinţi şi copii este de obicei armonioasă, părinţii dirijînd activitatea copiilor, iar aceştia se vor supune acestor hotărîri şi îndrumări, în dezvoltarea comportamentului copilului au deci un rol foarte important familia, exemplul părinţilor. O familie dezorganizată poate deci avea repercusiuni grave asupra copilului

Mai tîrziu, la pubertate, aceste relaţii se vor modifica. Dezvoltarea psihică normală a copilului, care se apropie tot mai mult de adult, îi va permite acestuia să-şi dea seama că vederile şi gîndurile părinţilor nu sînt întotdeauna corecte şi că deseori judecata lor nu este dreapta-Astfel, copiii încep să se îndepărteze treptat de părinţii lor. Ei încep să pretindă a fi trataţi ca şi adulţii, iar, în ce priveşte problema sexuala părmtii vor avea intodeauna  păreri demodate. De multe ori părinţii comit greseala de a fi prea severi neobiectivi în aprecierea copiilor,nevrînd să recunoască faptul că aceşti copii au nevoie de libertate şi, fiindcă încep să trăiască viaţa lor Sroprie, să meargă pe drumurile lor.

Această perioadă este cea mai dificilă din punct de vedere educativ, deoarece au loc schimbări profunde in relaţiile dintre părinţi şi copii. Este ideală situaţia cînd părinţii reuşesc să producă schimbarea legăturii iniţiale lâsînd mereu copiilor impresia că sînt liberi în acţiunile si hotărîrile lor, dar totuşi să existe o bună supraveghere a perioadei de trecere a copiilor din mediul familiar în lumea ce îi înconjoară. Părinţii trebuie să cunoască rolul nefast pe care-1 pot avea oboseala, surmenajul, proasta alimentaţie, infecţiile în apariţia tulburărilor pubertare.

Trebuie făcut totul pentru ca tinerii să fie feriţi de aceste riscuri şi să fie pregătiţi pentru încercările ce-i aşteaptă.în abordarea faţă de copil a problemelor sexuale unii părinţi greşesc prin menţinerea artificială a copilului în necunoaşterea celor mai simple realităţi, iar alţii păcătuiesc printr-un exces de precauţii.înţelepciunea constă în a ne feri de măsuri represive, bune doar să favorizeze răzvrătirea copiilor, iar, pe de altă parte, în a limita măsurile educative la trei probleme esenţiale : completarea informării sexuale, începerea unei educaţii sexuale şi acordarea unei mai mari libertăţi sociale