Relatiile dintre adovescenti

Impulsul sexual este o parte com­ponentă a personalităţii omului. Această personalitate are o latură ereditară, dar totuşi factorii hotărîtori în for­marea ei sînt educaţia şi mediul.

Adolescenţa reprezintă un punct crucial în viaţa omu­lui ; orice moment trăit se poate întipări profund, favori-zînd .sau inhibînd dezvoltarea anumitor laturi ale per­sonalităţii. Imaginea asupra vieţii, care i s-a format tînă-rului în această perioadă, va determina modul de viaţă Şi în continuare. Subliniem în acest sens problemele le­gate de alegerea profesiunii, alegere în care aprecierile cadrelor didactice ar trebui să devină mai insistente, pen­tru că educatorul este acela care cunoaşte structura psi-Krcă şi înclinaţiile tînărului.

După vîrsta de 14—15 ani tînărul face primii paşi în lumea în care există două sexe oferite. Acest moment va constitui începutul primei dra­goste. Băiatul începe să remarce pe prietena surorii lui ^ care îşi va da întîlniri etc. Unii adolescenţi au în această perioadă puţină teamă de fată, sint nesiguri, ii preocupă părerea ei despre exteriorul lor, modul ei de a gîndi şi a vorbi. Alţii, în schimb, se cred mai cuceritori şi vorbesc mereu de vitejiile lor.

De obicei, în această pe­rioadă, majoritatea adolescenţilor sînt nemulţumiţi de ex­teriorul lor, de modul de comportare, retrăgîndu-se în­tr-un complex de inferioritate. Băieţii descoperă că po­sedă calităţi care nu trebuie să fie de natură fizică, ceea ce le va da o anumită siguranţă şi pe de altă parte ob­servă că sînt fete ce se interesează de tipul masculin liniştit, mai mult decît de tipul gălăgios.

Fetele vor descoperi şi ele că sînt totuşi atrăgătoare şi atunci conflictele interioare se vor atenua treptat, ie­şind la iveală trăsăturile individuale ale fiecăreia. Durata acestui proces depinde atît de temperamentul persoanei, cît şi de încrederea şi încurajarea ce le-o acordă cei din jur.

In perioada 14—20 de ani se încheagă între tineri prie­tenia care le va da un sentiment de siguranţă. Astfel, cei doi parteneri vor avea ocazia să cunoască unele aspecte generale ale celuilalt sex. Fata îşi va da seama de com­portamentul masculin, care este orientat nemijlocit spre sexualitate, pe cînd ea caută mai mult prietenie, atenţie, romantism. Apropierea fizică intre doi tineri începe de

obicei prin sărut.

Crearea unei stări de tensiune poate avea loc prin simpla atingere a mîinilor la adolescenţii ce se simt atraşi unul de celălalt, prin atingerea anumitor zone erotogene, prin apropierea fizică din timpul dansului lent. Dar nu orice atingere fizică trebuie să provoace o stare de exci­taţie. Din acest punct de vedere dansurile moderne sînt mai decente : tinerii sînt mai concentraţi asupra mişcă­rilor, consumul de energie este mai ridicat şi deci foarte rar se vor gîndi la probleme sexuale.

Contactul fizic constituie pînă la un moment dat o experienţă necesară în dezvoltarea stăpînirii de sine. Po­ziţia faţă de aceste prime trăiri sexuale variază în funcţie de temperament. Limitele apropierii fizice le va stabili dc obicei fata, deoarece ea riscă eventualitatea unei sarcini, dacă jocul erotic va fi dus pînă la capăt. Pe de altă parte atractita sexuală atinge punctul culminant mai tîrziu la partener, fata puţind evita o situaţie nedorită.

To­tuşi responsabilitatea partenerului nu poate fi exclusă. Aceste opriri bruşte ale trăirilor sexuale nu sînt dăună­toare, nu reduc capacitatea sexuală şi de muncă, căci ten­siunea sexuală se ameliorează de la sine prin sport, muncă, ejaculările nocturne. Există pericol cînd se exage­rează şi cînd contactul fizic devine baza relaţiilor dintre parteneri. Ei se vor căsători poate mai tîrziu cu convin­gerea că atracţia sexuală este suficientă pentru convie­ţuire, recunoscînd prea tîrziu că s-au înşelat.

Pentru a-şi da seama de trăsăturile caracteristice ale partenerului, tinerii trebuie să trăiască o serie de situaţii în comun, să discute, să vadă dacă au aceleaşi preocupări. Prezenţa a doi tineri trebuie să fie mai mult decît un contact fizic, trebuie să fie un pas înainte pe drumul convieţuirii. La un moment dat, din diferite motive, o pereche se poate despărţi ; desigur, ei vor suferi dar îşi revin în curind prin găsirea unui alt partener.

In concluzie, reiese că tinerii au nevoie în dezvoltarea lor de cît mai mulţi oameni, căci numai astfel se va forma personalitatea şi vor cunoaşte modul relaţiilor dintre oa­meni. Un tînăr care se retrage din mijlocul semenilor săi procedează greşit. El poate să se realizeze ca intelec­tual dar în societate poate fi dezagreiat şi de obicei viaţa familială va fi de asemenea unilaterală. Tînărul trebuie să fie cît mai multilateral. Prin faptul că toate impresiile conţin farmecul noului, ele prezintă întotdeauna interes. Din acest motiv oele mai multe bucurii le poţi trăi ca om tînăr şi este greşit să le eviţi.