Masturbarea

Sub denumirea de autoerotism, masturbatie. monosexualism, onanism sau ipsatfune se injelege obtinerea unor senzatii sexuale (erectie, ejaculare, orgasm) prin autoexcitarea organelor sexuale, in absenta unei partenere sau partener.
Se mentioneaza si existenta unui autoerotism psihic, cind excitatia si placerea sexuala sint declansate de trairi erotice, imaginare, amintiri lascive, vise etc. in absenta unor excitatii manuale si in absenta contactului sexual.

In general, autoerotismul apare la persoanele tinere de ambe sexe, frecventa sa crescind la pubertate si adolescenta si scazind in perioada adulta, odata cu inceperea unei activitati sexuale normale.

Unele date par sa ateste ca autoerotismul este mai frecvent la fete in perioada antepubertara decit la baieti, in timp ce in perioada pubertate si adolescentei ar fi mai frecvent la baieti.

Factorii care conditioneaza aparitia autoerotismului sint destul de numerosi. In general, conditiile care trezesc sexualitatea la tineri pot favoriza practicarea autoerotismului.

Printre acesti factori se pot enumera : imagini pornografice, literatura lasciva, contactul cu alti copii sau adolescenti care practica autoerotismul, contact cu adultii cu limbaj si comportare vulgara, ascultarea intimplatoare a unor discutii legate de sexualitate, observarea accidentala a actului sexual, imbracaminte prea strimta care excita organele sexuale, jocuri care cresc excitabilitatea organelor genitale, atingerea acestora cu miinile, sarutari pe abdomen, piept, coapse la copil intr-un exces de alin-tare, prezenta unor leziuni parazitare sau dermatologice extinse si in regiunea genitala, multe din ele provocind prurit, absenta igienei organelor genitale (acumularea spermei sub preput la baieti sau scurgerile men-struale la fete), viata sedentara, tendinta de a trai solitar, consumul de alimente excitante, bauturi alcoolice, consumul exagerat de lichide, mai ales seara, care exercita compresiuni prin intermediul vezicii urinare asupra organelor genitale, un pat prea moale intr-o incapere cu o tempera-tura   ridicata etc.

Un factor important in practicarea autoerotismului il prezinta o orientare gresita a educatiei, actul sexual fiind prezentat tinerilor ca un lucru imoral si daunator organismului. De asemenea, un factor favorizant al autoerotismului este insatisfacerea in urma practicarii actului sexual, fie a ambilor parteneri sau numai a unuia din ei. In mod obisnuit, pentru obtinerea ejacularii sau a falsului orgasm se utilizeaza frecarea manuala a organelor genitale cu diverse obiecte care se apropie de forma organelor genitale ale sexului opus.

Se citeaza in literatura medicala obiecte, dintre cele mai bizare, care au fost utilizate in acest scop : batoane de ceara, sticle cu gitul lung, rujuri, andrele, creioane, ace de cap, bile de diverse marimi, agrafe, sirme indoite la capat etc. Uneori, obiectele folosite, pentru practicarea autoerotismului la fete au fost introduse in uretra, ajungind chiar in vezica urinara. In majoritatea cazurilor utilizarea acestor obiecte in practicarea autoerotismului duce la leziuni ale mucoasei vulvovaginale sau uretrale

La femei, cu excitabilitate crescuta, se mentioneaza aparitia orgasmului chiar prin apropierea coapselor si flectarea acestora pe abdomen.
Dealtfel, in autoerotismul psihic, declansarea orgasmului se produce prin trairi erotice imaginare sau amintiri lascive.

Se apreciaza ca autoerotismul nu ofera o satisfactie sexuala completa, datorita absentei contactului intim al femeii si barbatului si implicit a trairilor afective, a tensiunilor psihosexuale specifice contactului heterosexual.

Practicarea autoerotismului de catre copii poate lua forma unui automatism, antrenind aparitia mai rapida a oboselii si surmenajului, favorizind diminuarea functiilor cerebrale, a memoriei, atentiei si a vointei, reducerea apetitului si scaderea ponderala, reducerea capacitatii de munca si a performantelor in activitatea instructiv-educativa.

La adolescenti, practicarea autoerotismului se asociaza cu distantarea acestora de sexul opus privit cu indiferenta, dezinteres sau chiar repulsie, deoarece nu prezinta caracteristicile modelului existent in imaginatia lor.

In aprecierea critica a implicatiilor autoerotismului, parerile au oscilat intre exagerari care il declarau drept cauza celor mai grave boli ale sistemului nervos, pina la cealalta extrema, care il considerau cu totul nenociv. Ambele puncte de vedere fiind gresite, autoerotismul situindu-se la limita dintre normal si patologic, profilaxia si combaterea acestuia se va face cu mult tact, competent, rabdare si incredere.

Trebuie mentionat faptul ca, practicarea autoerotismului timp indelungat prin suprasolicitarea sistemului nervos, pentru obtinerea satisfactiei sexuale poate favoriza aparitia unor tulburari neuropsihice mai ales nevroze. Sentimentul de culpabilitate, depresiunea psihica, irascibilitatea, astenia, ejacularile precoce, cefaleea, ameteala, palpitatiile paresteziile la nivelul membrelor, starea de oboseala accentuata, frigiditatea si chiar impotent sexuala prin autosugestie, datorita temerii de imposibilitatea efectuarii actului sexual normal constituie simptome ce se intilnesc uneori destul de frecvent la cei ce practica autoerotismul.
Atit exagerarea cit si subestimarea consecintelor autoerotismului au dus la atitudini inadecvate, needucative, uneori brutale, restrictive si punitive, iar alteori indiferente si pasive, in ambele cazuri la fel de gresite.

Rolul eel mai important revine familiei, care, cu tact si afectiune va cauta sa explice adolescentilor de ambe sexe modificarile psihosomatice caracteristice perioadei pubertatii, indrumindu-le preocuparile lor spre activitati cultural-artistice si sportive si integrindu-i cu grija intr-o activitate colectiva, stiindu-se ca cei ce practica autoerotismul au tending solitare, cautind izolarea fata de membrii colectivitatii umane in care traiesc.

Integrarea activa a acestor tineri in colective de munca cu un profil moral ireprosabil constituie o garantie a succesului in combaterea si profilaxia autoerotismului.

Nu este recomandabila ignorarea importantei activitatii sexuale si evitarea oricarei discutii asupra rolului organelor genitale sub pretextul unei false morale, asa cum procedeaza unii parinti, intensificind si mai mult curiozitatea copilului sau adolescentului.

Cultivarea unei atitudini morale pline de dragoste, de respect fata de sexul opus, de afectiune si atasament fata de colegi, de colectivul de munca, constituie un factor important in profilaxia autoerotismului.

Un regim de viata echilibrat, cu o solicitare fizica si intelectuala care sa nu depaseasca posibilitatile organismului, cu o alternanta corespunzatoare intre perioadele de munca si odihna si asigurarea   refacerii   organismului printr-un somn normal, in conditii de microclimat care sa nu depaseasca normele igienice constituie factorii care contribuie in mare masura la profilaxia autoerotismului.
O atentie particulara se va acorda imbracamintei, mai ales aceleia care vine in contact cu organele genitale, trebuind sa fie cit mai lejera, fara a fi inestetica.
Purtarea de pantaloni si lenjerie de corp foarte strimta, mai ales la baieti, dar si la fete poate produce stimulari mecanice la nivelul organelor genitale, creind o stare de excitatie continua si favorizind chiar practicarea autoerotismului.

O buna igiena individuals, mai ales a organelor genitale poate contribui in mare masura la profilaxia autoerotismului, cunoscindu-se efec-tul tonifiant si sedativ al dusurilor si bailor, care prin inlaturarea iritatiei produse de secretiile fiziologice defavorizeaza practicarea autoerotismului. si in acest caz excesele trebuie evitate, o preocupare continua, exa-gerata, pentru igiena organelor genitale putind avea un efect opus prin intensificarea excitatiilor la nivelul acestora si favorizarea autoerotismului.

Practicarea unor sporturi, care prin specificul lor pot produce o excitatie mecanica a organelor genitale, ca, de exemplu : ciclismul si hipismul pot favoriza autoerotismul. Un rol important revine, de asemenea, alimentatiei rationale, evitindu-se consumul de condimente, de bauturi alcoolice, iar la masa de seara se va evita consumul unui volum prea mare de alimente lichide, pentru a nu se produce perturbari in buna functionare a tractului digestiv si renal, care pot favoriza aparitia unor tulburari circulatorii congestive la nivelul organelor genitale, marindule excitabilitatea.