Igena tegumentelor

Pentru o buna igiena cutanata, se recomanda efectuarea zilnica de dusuri sau bai. In plus, pe linga curatenia tegumentelor, dusurile, mai ales cele alternative, calde si reci, stimuleaza organismul. Baia nu trebuie sa fie foarte calda ; sa nu depaseasca 36 °C. Pentru a se evita orice fel de accidente congestive, baia nu se va face in timpul digestiei, adica In cele doua ore care urmeaza dupa masa.

Tegumentele fetei se vor spala cu apa si sapun. La copii si tineri, mai ales cind au o sensibilitate mai crescuta la actiunea sapunurilor obisnuite, se vor utiliza sapunuri moi sau neutre. Miinile se vor spala de mai multe ori pe zi, inainte de a consuma orice fel de produse alimentare, precum si dupa utilizarea

WC-ului. Uscarea se va face cu un prosop absorbant din bumbac, din hirtie, sau cu un jet de aer cald, produs de catre instalatiile aeroterme de diverse tipuriTegumentele membrelor inferioare se vor spala in fiecare seara, mai ales ca unele persoane in perioadele calde ale anului degaja un miros dezagreabil si permanent, constituind un important factor de disconfort olfactiv, asa-numita bromhidroza.

Cauza acestor mirosuri dezagreabile o constituie transpiratia intensa a tegumentelor (hiperhidroza). Alaturi de actiunea caldurii, un rol esential, in special, in hiperhidroza plantara il prezinta starile emotive, mai ales in perioadele de instabilitate hormonala si neurovegetativa, de la pubertate si adolescenta. Sudoarea este relativ inodora, insa macerarea epidermei acoperita de ciorap favorizeaza dezvoltarea bacteriana si degajarea de mirosuri dezagreabile prin descom-punerea materiilor organice, un rol dominant avind proteusul care este un germen proteolitic.Citeodata pe aceste tegumente se fixeaza ciuperci, dind afectiunile numite dermatomicoze, uneori foarte rebele la tratament.Ca masuri de profilaxie se recomanda :

 1) mersul cu picioarele goale sau cel putin cu sandale care lasa degetele libere

 2) utilizarea mai multor perechi de pantofi; pentru a se permite periodic usca-rea acestora dupa ce au fost stropiti in interior cu o jumatate de lingura1 dintr-o solutie de f ormol 40 %, din comert;

3) schimbarea ciorapilor o data sau de doua ori pe zi

4) spalarea cu sapun a picioarelor dimineata si seara


5) baie cotidiana a picioarelor cu solutie de 1 :10 000 de KMn64

 6) badijonarea locala de doua ori pe saptamina cu formol, 10 parti la 100, cu ajutorul unei pense fara a se atinge tegumentele dosului piciorului (planta fiind intacta nefisurata)

7) utilizarea CI3AI, care poate diminua hiperhidroza pentru un timp limitat.Suprafata cutanata asigura contactul dintre organismul uman si mediul ambiant. Pielea are numeroase functiuni, cu implicatii deosebit de importante pentru igiena sexuala. Ea constituie un ecran protector al organismului fata de actiunea nociva a diversilor factori mecanici, chimici, fizici si biologici. Pielea are importante functiuni biologice, atit ca organ de secretie cit si de excretie.

Ea permite, de asemenea, retinerea si depozitarea apei, sarurilor etc. iar in mai mica masura intervine si in schimburile gazoase. Numeroasele terminatii nervoase cafe se gasesc in structura pielii permit inregistrarea informatiilor din mediul ambiant, informatii care fie ca sint transmise la creier prin diferitele cai nervoase, fie ca produc reactii reflexe.Acest rol de organ senzorial al suprafetei cutanate este deosebit de important pentru dinamica sexuala atit a femeii cit si a barbatului.Prin intermediul modificarilor circulatiei singelui la nivelul tegumentelor se asigura mentinerea echilibrului termic si o buna function are a metabolismului.

Pentru mentinerea homeotermiei, in cele mai diferite conditii de mediu, pielea poate favoriza sau defavoriza pierderile de caldura ale organismului. Pielea are de asemenea un rol important in absorbtla unor substante si in metabolizarea acestora.Numeroasele functiuni ale pielii formeaza un sistem complicat de interactiuni, a carui reglare se efectueaza prin interventia mai ales a unor factori neurovegetativi si hormonati,Supraf ata cutanata are capacitatea de a se apara activ impotriva patrunderii in interiorul acesteia  a unor elemente nocive, vii sau inerte.

Rolul important de aparare impotriva agresiunii microbiene pe care il are pielea este datorit efectului de bariera mecanica si reactiei usor acide a stratului hidrolipidic care favorizeaza distrugerea agentilor microbieni. In urma evaporarii sudorii pe suprafata cutanata ramin diversi cataboliti, precum si clorura de sodiu, iar sebumul favorizeaza retinerea prafului si microorganismelor.Dupa unele aprecieri, pe suprafata tegumentelor unei persoane adulte sanatoase se gasesc aproximativ 550 de milioane de germeni. In unele zone in care numarul germenilor pe cm2 de suprafata cutanata poate depasi citeva zeci de mii (regiuni bogate in secretia sebumului si cu un pH user alcalin), datorita descompunerii substantelor organice de pe suprafata tegumentelor de catre flora bacteriana apar o serie de compusi cu mirosuri dezagreabile.Cu toata predominanta germenilor saprofiti, pe suprafata tegumentelor se pot intilni si numerosi germeni patogeni.

Testarea actiunii bactericide a pielii curate la o persoana sanatoasa, prin aplicarea pe suprafata cutanata a unor germeni din grupul tifoparatific, a aratat o distrugere a acestora in proporfie de 85%, in timp de numai 10 minute.In cazul cind tegumentele sint murdare, posibilitatea de distrugere a germenilor se reduce foarte mult, proportia scazind la numai 5% din germenii prezenti, distrusi intr-o perioada de 10 minute.Aceasta capacitate de protectie impotriva agresiunii microbiene este asigurata de catre sistemul reticulo-endotelial. In mod normal, in derm se gasesc celule fixe cu functiuni importante, cum sint fibrocitele, histiocitele si mastocitele.

In caz ca pentru anihilarea agresiunii asupra tegumentelor, histiocitele indeplinesc functii, fagocitare, mastocitele iau parte la formarea histaminei. Aparitia unor iritatii la nivelul pielii este insotita de cresterea numarului de celule mobile, ca, de exemplu, limfocite considerate ca purtatoare de anticorpi.In cazul unui proces infectios, cind pielea trebuie sa neutralizeze germenii patogeni care au patruns in interiorul acesteia, se observa o importanta crestere a leucocitelor neutrofile cu un intreg complex de enzime.

Tinind seama de rolul deosebit al suprafetei cutanate, este necesara mentinerea unei stari de perfecta curatenie a pielii pentru asigurarea integritatii functiunilor acesteia.Prin murdarirea cu pulberi, porii suprafetei cutanate sint obstruati, iar functiile pielii, mai ales cele de respiratie, secretie si excrete sint defavorizate.Modificarea pH-ului cutanat spre alcalin prin murdarirea tegumentelor favorizeaza dezvoltarea germenilor patogeni si implicit aparitia unor afectiuni cutanate microbiene, parazitare sau micotice.Pentru mentinerea curateniei tegumentelor se recomanda folosirea cit mai frecventa a apei si sapunului. Utilizarea apei calde cu o temperature de 30°-38 °C produce o dilatare a vaselor pielii, intensified circulatia sanguina, are o actiune caimanta asupra sistemului nervos, scade sensibilitatea tegumentelor si favorizeaza o buna dispozitie.

Apa calda indeparteaza de pe tegumente murdaria, sudoarea, lipoizii, inmuind si dizolvind diferitele impuritati. In cazul folosirii unei ape bogate   in saruri alcalino-teroase, deci cu o duritate   mare  aceasta   poate sa irite suprafata cutanata.Asupra tegumentelor sapunul are o actiune mecanica, dizolvind grasimile, emulsionind impuritatile si fiind un bun dezinfectant. Aceasta actiune dezinfectanta a sapunului se datoreste mai ales hidratilor de K sau de Na, precum si acizilor grasi. Acestia distrug germenii patogeni, iar prin actiunea mecanica este indepartata si flora saprofita.Avind o puternica actiune detergenta, prin micsorarea tensiunii superficiale a apei, moleculele de sapun se acumuleaza la suprafata de contact dintre solutia apoasa si corpul cufundat in solutie, concentrindu-se la suprafata acestuia si impiedicind reprecipitarea murdariei
.
Operatia de curatenie a tegumentelor e favorizata de frictiunea acestora cu mina, cu manusa sau cu buretele care completeaza actiunea mecanica urmata de stergerea cu un prosop uscat, gros si moale, care indeparteaza excesul de apa, evitind astfel racirea brusca a organismului.

Curatirea corporala poate fi generala, cind se efectueaza pe intreaga suprafata a corpului si se recomanda eel putin o data pe saptamina, si partiala cind se adreseaza anumitor parti ale corpului, mai frecvent murdarite, in activitatea cotidiana si se practica zilnic sau ori de cite ori este necesar. O atentie particulara se va acorda spalarii cel putin o data pe zi a regiunii anale daca este posibil dupa fiecare defecatie si organelor genitale externe.

Igiena urechii cere curatirea conductului auditiv extern prin spalarea zilnica a acestuia cu apa si sapun, folosindu-se un prosop subtire rasucit sau un tifon