Fiziologia Activitatii Sexuale

Activitatea sexuala, considerata ca o manifestare fiziologica normala, presupune cunoasterea modificarilor anatomo-functionale ale organismului in timpul desfasurarii acesteia.

In cadrul activitatii sexuale se pot distinge mai multe etape si anume : 1. apropierea sexuala ; 2. preludiul; 3. jocurile de dragoste ; 4. contactul sexual;  5. postludiul.
1. Apropierea sexuala. Privita din punct de vedere comportamental, apropierea sexuala presupune in conditii normale o atractie sexuala a partenerilor heterosexuali.

Un rol important in aceasta atractie revine stimulilor vizuali receptionati de catre analizatorul optic, care permit o apreciere critica a celuilalt partener in favoarea sau defavoarea acestuia.,

Exista numeroase elemente somatice si de dinamica corporala care im-presioneaza organul vizual. Vom mentiona : membrele inferioare (gambe, coapse), sinii, soldurile, fata, parul, mersul, tinuta corporala, gesturile, pri-virea, mimica, pozitia in repaus, miscarile miinilor etc.

S-a spus chiar ca cei care se plac se inteleg din privire fara a mai avea nevoie de cuvinte. Este un aspect arhicunoscut, comunicarea prin intermediul cuvintelor fiind uneori redusa in aceasta faza initiala.

S-ar putea spune ca marea majoritate a persoanelor sint sexual-vizuale. Analizatorul optic este receptor de distanta. Intelegerea reciproca din priviri a unui barbat si a unei femei ilustreaza un consens mutual care suprima distanta si favorizeaza un posibil contact interuman (verbal, tactil etc.), facilitind uneori apropierea sexuala a acestora.
Miscarea are un rol important de excitant sexual, ea fiind caracteristica acelor frumuseti „dinamice" definite de si prin miscare, spre deosebire de asa-numitele frumuseti „statice", adevarate „statui vii".

Imbracamintea prezinta, de asemenea, importanta putind favoriza si accentua punerea in valoare a caracterelor sexuale secundare.

Un rol important revine stimulilor olfactivi, prin intermediul mirosului fiind intensificate sau inhibate unele comportamente ale omului. Acest aspect se explica prin faptul ca rinencefalul la care ajung senzatiile olfactive influenteaza viata afectiva.
Stimulii olfactivi pot fi caracteristici pentru o anumita persoana, semnalind prezenta acesteia in imediata noastra apropiere. O gama larga de parfumuri, utilizate selectiv de catre diferite persoane, constituie o adevarata caracteristica cu implicatii sexuale deosebite. Ace§ti mesageri chimici, care sint parfumurile, au fost comparati cu niste feromoni artificiali. (La insecte, substantele care intervin in atractia sexuala sint substante biologic   active,   denumite   si   feromoni sau hormoni purtatori de mesaj (ferein = a duce, a purta). Termenul a fost propus de Karlson si Luscher (1959) care definesc notiunea de „feromonu ca o substanta emisa de un individ si receptionata de un alt indivit din aceeasi specie, la care provoaca o reactie specifica).


In contact cu tegumentele parfumul imprumuta acestora mirosul sau, iar la rindul lor acestea modifica mirosul parfumului imprimindu-i paiticularitati odorante variabile de la o epiderma la alta. Se impune astfei o alegere   atenta   a   parfumului,   nu   orice produs potrivindu-se la orice persoana.

S-a spus despre parfumuri ca reprezinta cea mai suava „arma" de se-ductie a femeii. In literatura, atit in proza cit si in poezie sint numeroase cazirrile   in   care   se   descrie mirosul particular al eroinelor (Dama   cu camelii).

Alaturi de aceste substante odorante artificiale, simtul olfactiv este
influent at de substantele odorante naturale, volatilizate de la nivelul tegumentelor sau mucoaselor (nazala, bucala, vaginala).

Unele persoane prezinta o sensibilitate deosebita la substantele odorante, astfei incit se poate sustine existenta unor tipuri „sexual-olfactive" sau „sexual-hiperosmice".
Aprecierea subiectiva are aici o importanta foarte mare, acelasi miros emanat de o persoana   curata putind fi calificat de catre alteie ca dezagreabil.

De asemenea sint cazuri cind un miros al persoanei de sex opus apreciat initial ca dezagreabil, ulterior, dupa apropierea celor doi parteneri, devine indiferent sau chiar placut.
O persoana poate degaja un miros neplacut, dezagreabil, in cazul unei proaste igiene individuale, cu folosirea repetata a lenjeriei de corp imbi-bata de transpiratie, absenta imbaierii, dar mai ales o proasta igiena bucala cu o dentitie deficitara, cu numeroase carii, cu periaj al dintilor incorect sau inexistent.

Tegumentele si parul tinerilor si tinerelor, femeilor si barbatilor sanatosi si curati au un miros particular, caracteristic, placut, care face de prisos diversele produse de parfumerie sau cosmetica.

Sint cunoscute efectele favorabile in producerea senzalei erotice, a mirosului de fin cosit, a florilor de salcim, de tei, de busuioc, de levantica etc., atit de des amintite in productiile literare folclorice dar si culte.

Dintre plantele exotice se cunoaste efectul afrodisiac al vaniliei.
Un miros caracteristic este acela care se intilneste la femei in timpul perioadei menstruale, uneori chiar in conditiile celei mai riguroase curatenii.
Un miros specific este cel al organelor genitale, mai accentuat la femei decit la barbatf.
Mentionam ca inca din secolul al XVI-lea arabii utilizau „levantica" pentru anihilarea mirosului dezagreabil al vulvei. De altfel, in mediul rural mai ales, levantica uscata este a§ezata in dulapul cu rufaria de corp. Mirosul de levantica favorizeaza mascarea unor mirosuri ale secretiilor genitale feminine.

Aceasta actiune dezodorizanta a lavandei pentru a fi eficienta mirosul dezagreabil ce urmeaza a fi anihilat nu trebuie sa fie prea puternic, sa nu fie datorat lipsei de curatenie sau unor secretii produse de imbolnaviri (infectii vaginale etc.).
In general, se apreciaza ca produsele odorizante alcaline intensified mirosurile provenite de la organele genitale, iar cele acide le slabesc.

Folosirea substantelor odorizante, parfumuri, creme si alte produse cosmetice, va trebui sa se faca cu mult discernamint, evitindu-se produsele prea concentrate si cautindu-se o armonizare a acestora cu mirosurile proprii ale organismului care uneori se cer pastrate intacte, mascate sau anihilate.

Simtul auditiv poate interveni, de asemenea, in procesul apropierii sexuale a partenerilor. Are mai putina importanta in aceste cazuri contiutul informational al mesajului transmis prin intermediul cuvintelor, cit mai ales intonatia acestora, succesiunea silabelor, muzicalitatea, timbrul etc., aspecte ce caracterizeaza vocea unei persoane si permit recunoasterea ei. Sint momente cind un singur cuvint intonat intr-un mod cu totul aparte, caracteristic persoanei respective, poate declan§a trairi erotice uneori deo-sebit de intense la celalalt partener, chiar atunci cind discutia se poarta la distante de sute sau mii de km, prin intermediul telefonului.

Un rol si mai important revine muzicii, melodiile interpretate de o anumita persoana, ritmul acestora putind evoca momente petrecute im-preuna si genera stari erotice puternice.
Considerate ca „hrana a dragostei", muzica are o influenta erotica incontestabila, mai ales in preludiu.

Simtul tactil prezinta de asemenea, importanta pentru apropierea sexuala a partenerilor. Acest contact superficial, uneori o atingere usoara a miinilor, a degetelor si mai ales a extremitatilor acestora, o stringere de mina nuantata, semnificativa, poate favoriza aparitia unor senzatii erotice. Acest schimb de informatii prin intermediul tegumentelor are loc eel mai frecvent cu colaborarea ambilor parteneri, iar mingiierile pe care si le acorda uneori reciproc prezinta numeroase nuante in functie de zona tegumental asupra careia se actioneaza, de intensitatea si ritmicitatea acestora. Ele constituie un act comportamental care ar vrea si asigure existenta unui consens, a unei intimitati si absenta oricarei neconcordante intre cei doi parteneri.

Un rol important revine imbratisarilor cind apropierea celor doua corpuri intereseaza o suprafata cutanata mult mai mare, care este supusa la intensitati de presiune diferita, mai ales in zonele toraco-abdominale si in zonele cu sensibility tactile diverse. Exista astfel, anumite zone cu o mare sensibilitate la excitatiile tactile, favorizind aparitia senzatiilor erotice, motiv pentru care au si fost denumite „zone erotogene .In aceste zone erotogene se cuprind in primul rind organele genitale si sinu

Ca o constatare generala, majoritatea acestor zone se gasesc situate in imediata apropiere a orificiilor naturale.
In afara de aceste regiuni, mai exista zone erotogene care n-au nici o legatura cu orificiile naturale : zonele laterotoracale si dorsale inferioare, zona retrocervicala, regiunile axilare etc..

Dintre zonele erotogene cele mai importante la femei mentionam sinii (mamelonul si regiunea perimamelonara), buzele, fata interna a coapselor, ceafa, gitul, pavilionul urechilor, zona cuprinsa intre partea ascendenta a mandibulei si pielea capului, regiunea retroauriculara, regiunile axilare, regiunea hipogastrica, muntele lui Venus, fesele si regiunea perianala, pli-. cile inghinale sau chiar podoaba capilara a extremitatii cefaliee.
Senzualitatea femeii fiind mai dispersata decit la barbat, se poate spune ca aproape intreaga suprafata cutanata a acesteia constituie un receptor mai mult sau mai putin sensibil la excitatiile tactile.

La barbat suprafata tegumentara receptiva la stimulii tactili erotogeni este mai redusa, fiind localizata in special in jurul organelor genitale.
In general, se poate spune ca daca apropierea dintre cei doi parteneri este consecinta unei dorinte intense, aproape toata suprafata cutanata constituie o zona erotogena. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca excitatia tactila poate provoca o senzatie erotica intensa, mai ales daca exista o orientare afectiva favorabila, o stare psihica adecvata care sa favorizeze receptivitatea necesara declansarii unei senzatii erotice.
O importanta deosebita o au buzele. Ele constituie o zona erotogena foarte sensibila. Sarutul, aceasta deprindere neigienica din punct de vedere medico-sanitar, are nenumarate semnificatii simbolice.

Sarutul, bucal sau oral, practicat in cele mai diferite nuantari, constituie o modalitate de autoexcitare al celui ce il ofera, o modalitate de excitare a persoanei care il primeste si o modalitate de exprimare erotica a ambilor parteneri.
Aplicat in afara buzelor in diverse regiuni ale corpului,alese la intimplare sau in mod deliberat  ,sarutul poate constitui un important factor declansator al senzatiilor erotice.
In cazul sarutului bucal, limba si interiorul cavitatii bucale pot produce in functie de starea igienica a partenerilor , absenta unui miros dezagreabil ,  declansarea unor senzatii erotice foarte intense.

Cea mai importanta zona erotogena la femeie este clitorisul. O sensibilitate deosebita prezinta capisonul clitorisului si irenul clitoridian. Muntele lui Venus este, de asemenea, o zona erotogena importanta.
Labiile mari pot genera senzatii erotice puternice, mult mai sensibile fiind labiile mici, mai ales portiunea interioara a acestora.
Vestibulul vaginal constituie o zona erotogena importanta, sensibilitatea cea mai intensa localizindu-se, se pare, in imediata apropiere a in-rarii in vagin si in jurul meatului urinar. O sensibilitate particulara prezinta mucoasa situata in santul care desparte labiile mari de cele mici.

Colul uterin, ca zona de declansare a unor senzatii erotice este uneori mai putin important, mai ales in cazurile cind atingerea sa este dureroasa.
O zona erotogena foarte sensibila este cea situata intre partea posterioara a vaginului si anus (regiunea perineals).

La barbat, zona erotogena cea mai sensibila la excitatii o constituie penisul. O sensibilitate particulara o prezinta glandul, mai ales zona din jurul frenului si santul balano-preputial. Regiunea inferioara a penisului este mai sensibila decit cea superioara. Scrotul este mai putin sensibil la excitatiile tactile decit penisul.

Particularitatile anatomice ale celor doua sexe caracterizate printr-o structurare exterioara a organelor genitale la barbat (penis si testicule) si printr-o structurare interioara la femeie (vagin) corespund ca o forma turnata, un cilindru (penisul), matritei sale (vaginul).

Cu o oarecare aproximatie, contactul sexual normal ar putea fi definit ca eel la care participa doua persoane sanatoase, de sex opus, in vederea satisfacerii sexuale, caracterizate prin orgasm cit mai simultan posibil la ambii parteneri si ejacularea spermei in vagin.

Contactul sexual propriu-zis este precedat de doua faze pregatitoare
preludiul si jocurile de dragoste.
2.    Preludiul actului sexual incepe'odata cu manifestarea primelor ten-
dinte de apropiere a celor doi parteneri de sex opus. Evolutia acestuia este
nuantata, variabila, in timp pregatind in mod progresiv apropierea lor.
Un rol important in aceasta faza il are conversatia, schimbul de idei, comunicarea interumana, decelarea disponibilitatilor afective si incercarea de obtinere a unor consensuri mutuale etc., cu infinite variatii pe aceeasi tema veche dar mereu noua : dragostea.

Intilnim in aceasta faza cele mai nuantate ilustrari ale eroti'cii feminine cu perioade de atractie si respingere fata de partener, dozate savant, cu sensibilitate si gratie, niciodata prea marcate pentru a parea categorice si definitive, aproape intotdeauna echivoce si insinuante, lasind deschisa posibilitatea reluarilor si sfirsind in final prin abandonarea in bratele persoanei iubite dupa o succesiune de retineri mereu mai slabe si implicit mai pline de promisiuni. Aceasta „aparare", prin „cedari" succesive da un farmec deosebit preludiului si creeaza la parteneri o tensiune psihica parti-culara cu o importanta componenta erotica.

3.    Acestei faze de pregatire, care este preludiul, ii urmeaza o faza, asa-numita a „jocurilor de dragoste".
Inceperea lor are loc aproape intotdeauna prin sarutul erotic, care presupune un contact intim al buzelor celor doi parteneri cu participarea activa a fiecaruia.
In functie de sensibilitatea partenerilor, de experienta sexuala, de gradul de cultura, de educate, de starea de sanatate etc., sarutul de dragoste prezinta cele mai variate nuantari de la o atingere diafana, catifelata, a buzelor sau a marginilor acestora pina la apasarea brutala chiar dureroasa in multe cazuri dezagreabila pentru cel care il suporta.
. Un rol important in dinamica sarutului revine conformatiei buzelor. arcadelor dentare, respectiv dintilor. O dantura ingrijita, sanatoasa, normala favorizeaza senzatiile placute care se obtin prin sarutul erotic. O buna igiena buco-dentara este indispensabila in practicarea sarutului erotic. Ca in multe alte cazuri, exista o particularitate individuals in practicarea sarutului erotic, bine cunoscuta in cazul partenerilor ce il folosesc de mai mult timp. Senzatiile tactile ce se obtin prin sarut si depind foarte mult de conformatia buzelor pot fi defavorizate de un strat de ruj, de o dantura deficitara, de o conformatie a maxilarelor anormala etc.

Contactul dintre buze si mucoasa labiala a partenerilor, in timpul sarutului, permite receptionarea unor senzatii gustative reciproce, care pot favoriza sau nu senzatia erotica
In timpul jocurilor de dragoste se pot produce muscaturi foarte fine, nedureroase, aproape simulate la nivelul buzelor sau limbii. Atent dozate in nuante si executfe, acestea pot constitui excitatii erotice intense pentru ambii parteneri. Succesiunea rapida a saruturilor pe suprafete cutanate, apropiate unele de altele, mai ales in zonele erotogene, poate crea o puternica tensiune erotica.

In cazul sarutului pe gura, deosebirea dintre senzatiile celui care „da" si celui care „prime§tew aproape ca se confunda, excitatiile tactile ale par-tenerului activ §i ale celui pasiv fiind greu de deosebit, eel mult in cazul schimbarii suprafetelor de contact ale buzelor, cind unul, daca nu amindoi, au initiativa.

O situate similara se intimpla in cazul imbratisarii. Unele sint senzatiile celui care imbratiseaza, altele sint ale celui imbratisat. Senzatiile insa se confunda cind cei doi parteneri participa activ si simultan la aceste atit de cunoscute manifestari ale dragostei.
In cazul sarutului pe corp, senzatia celui care il da este deosebita de a celui care il primeste. Partenerul activ prin intermediul buzelor, limbii si mirosului, percepe un numar mult mai mare de stimuli, decit partenerul care primeste acest sarut. Acesta ultim poate resimti uneori o excitatie intensa, datorita actiunii curentului de aer proiectat prin narine, in timpul expiratiei, asupra tegumentelor.

Uneori, in timpul jocurilor de dragoste, in cazul unor tensiuni erotice puternice, intervine §i participarea dintilor prin muscaturi delicate, nedureroase, adevarate simulari de muscaturi, menite sa mareasca si mai mult excitatia. Dealtfel, trebuie mentionat ca sensibilitatea la durere este mult mai redusa in cazul unor stari de erotism de mare intensitate.

Un rol important in timpul jocurilor de dragoste revine stimulilor tactili. Palparea in cele mai diferite gradatii de intensitate, de la atingerea diafana, abia perceptibila a epidermei, pina la framintarea brutala, similara tehnicii masajului, in functie de caracteristicile individuale, de sensibilitatea, temperamentul si experienta partenerilor, poate creea cele mai variate senzatii erotice.

Conformatia miinii, finetea pielii, digitatia, sensibilitatea, sint tot atit de necesare in executia acestei partituri erotice ca si in cazul uneia muzicale.
In crearea senzatiei erotice, rolul principal pentru partenerul pasiv, revine suprafetei cutanate sau mucoasei care este palpata.

Intrucit intinderea zonelor erotogene, sensibilitatea acestora si chiar localizarea lor difera uneori mult de la o persoana la alta, este necesar ca barbatul sa cunoasca bine aceste zone, sa le caute, sa stabileasca cu rabdare receptivitatea partenerei si sa le utilizeze ca un „dirijorw in imensa orchestra a „simfonieia dragostei.
In cadrul jocurilor de dragoste, excitatia maxima se obtine atunci cind sint atinse organele genitale externe, sinii.

O sensibilitate deosebita o prezinta mamelonul, areola si chiar sinul in totalitate. In unele cazuri, un stimul vizual sau auditiv care evoca un moment erotic poate declansa la femeie aceleasi modificari ca si in cazul atingerii sinilor.

In unele cazuri, la barbatii foarte sensibili, se pare ca senzatiile erotice pe care le traiesc pot fi mai intense decit ale partenerelor pe care le mingiie, mai ales daca acestea nu sint deosebit de receptive in aceste apropieri.

In dinamica jocurilor de dragoste exista o perioada mai scurta sau mai lunga, mai ales atunci cind partenerii nu se cunosc prea bine, in care miscarile miinilor barbatului ezita, tree de la o zona erotogena la alta, sint oprite de miinile partenerei.

Aceste ezitari ale barbatului, uneori pe fondul unor emotii erotice deosebit de puternice, traite de ambii parteneri, dau un farmec aparte acestor pregatiri pentru contactul sexual.
De cele mai multe ori acestea sint insotite de rugaminti, de declaratii de iubire, de incurajari, de o gama extrem de variata de rostiri in functie de marea diversitate a cuplurilor.

Aceste jocuri au mai fost numite si „jocuri de excitatie" Placerea care este produsa partenerei de catre barbat duce si la o crestere a senzatiilor erotice ale acestuia. Jocurile de excitatie presupun participarea ambilor parteneri. Trebuie insa tinut seama de faptul ca o excitatie prea intensa a barbatului poate provoca o ejaculare precoce, inaintea atingerii orgasmului de catre femeie si deci nesatisfacerea acesteia. Ca in multe lucruri si aici este necesara masura, exagerarile fiind in dezavantajul ambilor parteneri.
Nu se recomanda prelungirea jocurilor de excitatie la barbat, decit daca acesta este intr-o perioada de hipoexcitabilitate, in mod normal la scurt timp dupa ejaculare.
In cazul unor femei hipoexcitabile, pentru a ajunge la eupareunie cu orgasm pe cit posibil simultan, este necesar ca barbatul sa acorde o atentie deosebita acestor jocuri de dragoste §i in acelasi timp sa-si supravegheze si sa-si dozeze propria lui stare de excitatie, situatie care este destul de dificila pentru marea majoritate a barbatilor.
O excitatie mecanica a organelor genitale, in timpul jocurilor de dragoste, daca nu exista o buna lubrefiere a mucoaselor poate produce chiar dureri prin iritatia repetata.
Aceste jocuri de excitatie, cu participarea ambilor parteneri se continue un timp mai mult sau mai putin indelungat, pina in momentul contactului sexual.

4. Contactul sexual sau actul sexual (denumit si „unire sexuala", coit, copulatie, coabitare) este faza dinamicii sexuale care incepe prin in-troducerea penisului in erectie, in vaginul femeii. Datorita efectuarii unor miscari ale corpului, de catre ambii parteneri, avind ca scop cresterea excitatiei, se obtin senzatii de voluptate specifice care sint urmate de orgasm. Acesta constituie punctul culminant al contactului sexual urmat de scaderea tensiunii nervoase, brusc la barbat si mai lent la femeie. La barbat orgasmul corespunde ejacularii, in timp ce la femeie modificarile sint mai complexe. In evolutia contactului sexual se deosebeste o dinamica ce vizeaza barbatul si alta ce vizeaza f emeia.

Studii relativ recente in evolutia reactiilor sexuale descriu urmatoarele patru faze : 1. faza de excitatie ; 2. faza in platou ; 3. orgasmul ; 4. faza de rezolutie (de detenja). Succint, la barbat, aceste faze privind evolujia tensiunii sexuale se prezinta dupa cum urmeaza

Faza I. Aceasta este denumita si faza de excitatie si erectie. Datorita actiunii unor excitanti fizici sau psi-hici apare dupa un timp mai scurt sau mai lung, in functie de particularita-tile individuale, erectia penisului si necesitatea actului sexual.
Daca excitatia se prelungeste dupa ce a atins un punct maxim, erectia poate scadea pina la disparitie. Acelasi fenomen poate avea loc chiar in conditiile actului sexual prin actiunea unor excitanti din mediul extern, ca, de exemplu, un zgomot neasteptat, prezenta unor persoane straine, so-nerie, apel telefonic etc. Erectia penisului este insotita de o crestere a vo-lumului testiculelor consecutiva vasodilatatiei sanguine si apropierea aces-tora de perineu prin scurtarea cordonului spermatic si contrac|ia scrotului. Modificarile cardiovasculare constau mai ales dintr-o vasodilatatie periferica, accelerarea ritmului cardiac, cresterea tensiunii arteriale.

Modificarile de ordin psihic constau mai ales dintr-o senzatie de voluptate mai mult sau mai putin intensa.

Erectia penisului se caracterizeaza prin alungirea, ingrosarea, intarirea, curbarea si ridicarea acestuia, formind un unghi de circa 45° cu peretele abdominal. Erectia este insotita de aparitia unei secretii mucoase, clare, produsa de glandele uretrei anterioare si glandele lui Mery. Aceasta secretie este abundenta in cazul excitatiilor psihice si nu trebuie confundata cu o ejaculare precoce.

Tensiunea sexuala si afectiva atinge maximul de intensitate in momentul inceperii actului sexual. Acest moment nu este recomandabil sa blocheze toate preocuparile barbatului care trebuie sa fie constient de faptul ca datoria lui morala este aceea de a produce o placere cit mai intensa partenerei sale. Mingiierile, sarutarile, cuvintele alese, senzatiile olfactive si vizuale, toate concura pentru o reusita pe plan psihosomatic a actului sexual, astfel incit ele nu trebuie neglijate de catre barbat.

Absenta jocurilor de dragoste si de excitatie, a tuturor acelor mingiieri si cuvinte care exprima starea afectiva a celui in cauza si care fac parte din preludiul actului sexual, ilustreaza o desconsiderare a partenerei, diminuind interesul acesteia pentru contactul sexual si reducind trai-rile intense afective pe care le ofera dragostea.

Faza a Il-a, denumita si faza in platou, se caracterizeaza prin prezenta modificarilor organului sexual masculin citate in faza anterioara, constatindu-se o crestere a volumului glandului si aparitia unei coloratii rosie-violacee, tensiunea sexuala prezentind o curba in platou. Spre sfirsitul acestei faze se constata o marire a volumului testiculelor, secundaria vasodilatatiei sanguine, precum si o apropiere a acestora de perineu, anuntind ejacularea.

Concomitent se observa aparitia a doua, trei picaturi de lichid mucoid secretat de glandele lui Cowper. Modificarile cardiovasculare constau in-tr-o accelerare a ritmului cardiac, variind intre 100—175 batai pe minut, precum §i o crestere a tensiunii arteriale si anume : a presiunii sistolice cu 20—80 mmHg, iar a presiunii diastolice cu 10—40 mmHg [119]. Si in aceasta faza nu trebuie neglijate preocuparile partenerilor pentru men-tinerea tensiunii erotice, sarutarile, mingiierile, imbratisarile, cuvintele potrivite pastrindu-si intreaga lor capacitate de excitatie si sugestie.

Faza a Ill-a. Aceasta se caracterizeaza prin prezenta eiacularii si orgasmului.
S-au individualizat in timpul ejacularii doua etape :
a)    prima etapa in care se produce expulzarea spermei, respectiv secretia testiculelor, prostatei, veziculelor seminale etc., in uretra posterioara, datorita contractiei musculaturii veziculo-deferentiale ;

b)    a doua etapa constind in eliminarea spermei sub presiune de-a lungul uretrei pina la meatul urinar, emisie care se face sacadat, datorita unor contractu ritmice, expulsive, care au loc de-a lungul uretrei. La producerea acestei eliminari participa fibrele musculare mixte care incon joara uretra, muschii striati perineali, sfincterul extern al uretrei, muschii bulbospongiosi, muschii ischiocavernosi, transversul superficial si profund al perineului. Simultan se poate observa o contracture a ex-tensorilor coapsei, si a muschilor fesieri. Intervalul dintre primele 3—4 contractu este de circa 0,8 secunde, ele scazind apoi ca frecventa si ca forta de expulsie

Printr-un efort de vointa, ejacularea poate sa fie intirziata, ea neputind fi insa stopata in mod voluntar dupa declansare.

Ejacularea reprezinta expresia fiziologica a orgasmului. care a fost definit ca o senzatie paroxistica, de placere, urmata la barbat de o detenta brusca a tensiunii neuropsihice produsa in timpul fazelor anterioare.

Orgasmul poate dura de la 10 secunde la citeva minute. Dupa unii autori. in 45% din cazuri corpul devine rigid datorita unei contractu musculare intense, asociata cu diverse manifestari simpatico-tonice, iar in circa 17% din cazuri apar convulsii, modificari respiratorii, privire fixa etc. Legatura intre orgasm si ejaculare se intilneste in toata perioada activitatii sexuale a barbatului. Se apreciaza ca ejacularea fara orgasm este mai frecventa decit producerea orgasmului fara ejaculare.

In cea de-a doua etapa a ejacularii, barbatul simte intensitatea contractiilor de expulsie ale uretrei peniene, cea mai mare placere fiind fur-nizata de primele contractii puternice, in timp ce urmatoarele. de intensitati mai reduse, produc o senzatie de placere mai mica sau nu sint deloc percepute. Se considera ca orgasmul este cu atit mai intens cu cit vohimul spermei ejaculate este mai mare. Ejacularea, care are loc dupa o perioada de abstinenta, produce un orgasm mai intens.

In cazul unor ejaculari succesive prin contacte sexuale repetate, din punct de vedere subiectiv, prima ejaculare este cea mai placuta. Actiunea unor excitanti externi negativi (zgomot, prezenta unor persoane straine etc.) nu pot intrerupe ejacularea si orgasmul daca acestea au fost declansate. Stoparea voluntara a ejacularii poate surveni numai in pe-rioada de timp anterioara declansarii, respectiv contractiei glandelor sexuale accesorii.

In timpul orgasmului apar o serie de modificari cardio-respiratorii, ilustrate prin tahipnee, ritmul respirator crescind la peste 40 miscari pe minut, accelerarea ritmului cardiac, tahicardia, situindu-se intre 110—180 batai/minut, cresterea tensiunii arteriale, presiunea sistolica crescind cu 40—100 mmHg, iar cea diastolica cu 20—50 mmllg. In perioada ce precede orgasmul la nivelul suprafetei cutanate apare asa-numitul „eritem sexual" caracterizat printr-o eruptie maculo-papuloasa a tegumentelor, care ajunge la o intensitate maxima in timpul orgasmului . Orgasmul reprezinta un moment de modificare a excitatiei sistemului nervos cind de la o stare de tensiune paroxistica se trece la inhibitie.

Faza a IV-a. Aceasta faza, numita de rezolutie, consta in scaderea tensiunii sexuale care a determinat erectia penisului si ejacularea, revenin-du-se la normal. Faza aceasta refractara poate fi mai scurta sau mai lunga, in raport cu caracteristicile individuale, cu afectiunea pentru partenera, cu intensitatea orgasmului etc., actul sexual fiind un corespondent la o nece-sitate psihica a partenerilor si nu numai un test al excitabilitatii individuale a acestora.

Scaderea intensitatii erectiei, care are loc in aceasta faza, se produce in doua etape si anume : in prima etapa la inceputul acestei perioade refractare are loc o evacuare a singelui de la nivelul penisului, dimensiunile acestuia reducindu-se fata de starea de erectie la circa o data si jumatate din cele constatate in stare flasca. Aceasta prima etapa se produce foarte rapid. Ea este urmata de a doua etapa cind penisul revine la dimensiunile normale, in stare flasca. Aceasta etapa este mai lunga decit prima, iar in cazurile cind actul sexual a durat mai mult timp, dupa aparitia ejacularii se poate mentine o stare de semierectie, datorita vasocongestiei penisului. Scaderea intensitatii erectiei este incetinita in aceasta a doua etapa datorita existentei unei excitatii sexuale reziduale. Totodata se poate produce o revenire la marimea initiala a testdculelor care coboara in scrotul ce isi reia pozitia normala si aspectul plisat la suprafata. Se citeaza, de aseme-nea, prezenta unei transpiratii inconstante, care apare numai la nivelul suprafetei cutanate a labei piciorului (planta) si la nivelul suprafetei palmare.

Activitatea sexuala a barbatului variaza foarte mult de la o persoana la alta, datorita diferentelor individuale morfofiziologice, virstei, nivelului cultural, conditiilor de mediu, habitatului etc.

Repetarea actului sexual se poate produce la intervale de timp variable, de la citeva minute la citeva ore. Se apreciaza ca dupa trei ejaculari succesive, intr-o perioada de timp de 2—6 ore, cantitatea de sperma ejaculate scade foarte mult, sub 0,5 ml.
Excitatia erotica se estimeaza ca poate mentine erectia timp de circa o ora la tineri si in jur de 10 minute la persoanele in virsta.

Durata actului sexual este, de asemenea, foarte diferita, de la citeva secunde in cazul unei ejaculari precoce pina la peste o ora. Unele cerce-tari au pus in evidenta prezenta ejacularii dupa un timp de maximum 2 minute la 75% din barbatii chestionati. Ejacularea normala s-ar produce dupa un timp de 2—10 minute de la introducerea penisului in vagin, adica dupa circa 60—100 de miscari copulatorii.

In general, se poate spune ca frecventa contactelor sexuale este in cadrul casatoriei in functie de solicitarile barbatului. Efectuarea contac-tului sexual in timpul noptii este justificata de refacerea organismului prin somn.

Atunci cind nu constituie o simpla obligatie conjugala, efectuarea contactului sexual in orele de dimineata sau de zi este mai recomandabila .

Receptivitatea si dorinta femeii pentru contact sexual este in functie de pregatirea acesteia psihosenzoriala. Un rol important il au jocurile de dragoste ce caracterizeaza perioadele de preludiu.

Dorinta femeii in cadrul comportamentului erotic este mai difuza decit la barbat, fiind influentata de personalitatea partenerului.

Din punct de vedere senzorial, se observa o mai mare variabilitate la femeie decit la barbat cu fluctuatii mari, orgasmul fiind mai mult sau mai putin tardiv, uneori repetat, prelungit, cu o detenta lenta. Femeia este mai putin subordonata diverselor tehnici copulatorii, fiind puternic impresio-nata de participarea sa la actul sexual, iar in cadrul comportamentului erotic acorda mai multa atentie dragostei ca scop in sine, axindu-si comportamentul pe dorinta de a place. Femeia, in comparatie cu barbatul, are in general o electivitate mai stricta fata de partener, iar din punct de vedere afectiv simte nevoia de a primi afectiune din partea barbatului, cautindu-si satisfactia prin dragoste.

La femei s-au descris trei tipuri principale de raspuns sexual si de producere a orgasmului. Ele sint ilustrate prin trei curbe, si anume : o curba abrupta, asemanatoare cu aceea care se constata in orgasmul masculin ; a doua mai lenta, asa-numita curba in „dom" ; a treia, aproape ori-zontala, asa-numita „in platou.

Principalele faze ale dinamicii sexuale a femeii se pot sistematiza dupa cum urmeaza :
Faza I, numita ?i faza de excitatfe, se caracterizeaza printr-o crestere a diametrului glandului clitoridian, ajungind pina la aproape dublul dimensiunii lui, consecutiv vasocongestiei. Excitatia directa a clitorisului duce la o aparitie mai rapida si mai intensa a tumescentei sau erectiei. Se apreciaza ca in 50% din cazuri erectia glandului clitoridian este absenta.

Chiar si in absenta tumescentei glandului se observa o alungire a corpului clitorisului. Dupa circa 10—30 de secunde de excitatie sexuala apare lubrefierea vaginala cu o substanta ce este secretata printr-un me-canism asemanator transudatiei, in urma dilatarii plexului venos care in-conjoara canalul vaginal. In aceasta faza se constata o destindere a vaginului si o modificare a pozitiei uterului, acesta ridicindu-se partial. Se observa, de asemenea, o congestionare a labiilor mari care cresc in volum la femeile care au nascut copii, aplatizindu-se §i ridicindu-se anterolateral la nulipare. Concomitent se observa o subtiere a labiilor mici si o extindere a acestora, care lungeste orificiul vaginal cu circa 1 cm. In aceasta faza se constata o crestere a volumului sinilor si erectia mameloanelor. Se observa, de asemenea, o tensiune la nivelul musculaturii voluntare, mai accentuata la muschii abdominali si intercostali  Modificarile cardio-vasculare constau dintr-o usoara accelerare a pulsului, aproape paralel cu evolutia tensiunii sexuale.

Faza a Il-a, denumita si faza in platou, se caracterizeaza printr-o congestie secundaria vasodilatatiei la nivelul treimii externe a vaginului care produce o scadere a diametrului vaginal, aproximativ la jumatate.

In aceasta faza se observa si o modificare a canalului vaginal, care se lungeste si se largeste. Reducerea pasagera a diametrului orificiului vaginal contribuie la mentinerea spermei in vagin si favorizeaza fecundatia. In aceasta faza a tensiunii sexuale in platou se observa, de asemenea, o retractie a clitorisului si glandului clitoridian catre partea superioara a simfizei pubiene. Modificarile pozitiei uterului constau dintr-o deplasare a acestuia in marele bazin si o crestere a excitabilitatii corpului uterin.

La nivelul labiilor mici se constata modificari de culoare de la nuanta de rosu aprins la rosu inchis, anuntind iminenta orgasmului. Lubrefierea mucoasei vaginale este favorizata in aceasta faza de secretia glandelor !ui Bartholin .

Faza a Ill-a se caracterizeaza prin aparitia orgasmului, momentul suprem al satisfactiei, insotit de o contractie musculara, mai frecvent un spasm involuntar al muschilor gitului, bratelor, coapselor si gambelor.

Aparitia orgasmului este precedata de contractia ritmica a treimii externe a vaginului, asa-numita „platforma orgasmica", primele 3—6 contractu fiind distantate intre ele de o perioada de timp de 0,8 secunde. In functie de diversele aspecte subiective si obiective ale orgasmului, variaza numarul si intensitatea contractiilor platformei orgasmice. In timpul orgasmului au loc si contractii uterine, care pot incepe aproape simultan cu contractia platformei orgasmice, fiind insa mai putin intense si succedindu-se neregulat.

Intensitatea si durata acestor contractii este foarte diferita, iar la fiecare orgasm, concomitent se pot produce contractii ale sfincterului uretral si anal.
In timpul orgasmului se intensified eritemul sexual, devenind maxim. Vizual, orgasmul feminin se poate evidentia prin modificarile de la nivelul areolelor mamare, dupa producerea lui observindu-se detumescenta acestora si plisarea tegumentului.
Modificarile cardio-vasculare constau in accelerarea pulsului care poate atinge 110—180 batai pe minut §i cresterea tensiunii arte-riale, presiunea sistolica marindu-se cu 30—80 mmHg, iar cea diastolica 20—40 mmHg. Miscarile respiratorii sint, de asemenea, modificate, tahipneea atingind 40 respiratii/minut.

Se mentioneaza faptul ca in perioada preorgasmica se produce un
spasm al platformei orgasmice, care ulterior prezinta contractii ritmice. Se
apreciaza ca la femeie un orgasm normal este produs de circa 5—8 con
tractii intense ale platformei orgasmice, un orgasm moderat corespunde
unui numar de 3—5 contractii, iar un orgasm intens 8—12 contractii .

5. Postludiul. Dupa efectuarea contactului sexual normal urmeaza o
perioada de repaus, caracterizata de o senzatie foarte nuantata de destindere, de placere, de deconectare, ilustrind postludiul. 
 ,
Aceasta faza a dinamicii sexuale normale are o importanta covirsitoare pentru ambii parteneri, ea consolidind sentimentele de afectiune si dragoste prezente in timpul actului sexual.

Mingiierile atent dozate, atingerile catifelate ale tegumentelor nuantate in functie de receptivitatea zonelor erotogene stimulate, fac parte din aceasta faza, cea mai grea „partitura" din marea „simfonie" a dragostei. Orientat pe trairi psihologice foarte complexe cu rememorari de gesturi, de pozitii, de miscari, emotii, senzat-ii de o subtilitate cu totul aparte, postludiul necesita o atenta comportare din partea barbatului §i femeii, orice exagerari, manifestari echivoce, gesturi de impolitete sau eel mai frecvent indiferenta, putind duce la grave consecinte de ordin afectiv din partea mai ales a femeii.
Structura psihosomatica a acesteia face necesar ca in faza postorgas-mica sa i se adreseze cuvinte afectuoase, mingiieri si sarutari, care-i confirma pe plan psihic dragostea in continuare a barbatului, chiar dupa ce s-a ajuns la o tensiune erotica maxima materializata prin orgasm sj ejaculare.

Barbatul care imediat dupa ejaculare devine pasiv, indiferent, intoarce spatele femeii si adoarme, uneori sforaind, este in totala contradictie comportamentala cu femeia la care tensiunea erotica dupa contac-tul sexual scade lent, avind nevoie de manifestari de afectiune nuantate, materializate prin cuvinte, sarutari, mingiieri, imbratisari care-i vor do-vedi ca actul sexual nu a stopat sentimentele si afectiunea barbatului pentru ea, care i-a daruit aceste momente de placeri sublime. Nu sint rare cazurile cind „neintelegerile" unor cupluri deriva tocmai dintr-o inabila si indiferenta comportare a barbatului dupa efectuarea actului sexual.

Comportamentul barbatului in postludiu constituie „certificatul" care atesta „cultura erotica" a acestuia.

Prin continutul sau, in postludiu se va cauta sa se favorizeze o revenire lenta a functiilor neuro-endocrine ale organismului la starea initials. Din aceste motive se impune acea comportare atenta, delicata, nuantata..

care, fara a constitui cauza unei noi stimulari sexuale, sa permita revenirea la normal a diferitelor sisteme si organe solicitate in timpul actului sexual.

Durata postludiului depinde de particularitatile neuropsihice ale partenerilor, de pregatirea erotica a acestora, de afectiunea reciproca, de ambianta in care s-a desfasurat actul sexual, in ultima instanta de educatia sexuala a cuplului.

Sa nu se uite ca la om actul sexual se bazeaza in primul rind pe importante componente psihice, nefiind numai un test al excitabilitatii erotice sau al rezistentei la un efort atit de placut.