Fertilitatea masculina

Fertilitatea masculina reprezinta capacitatea fecundanta a barbatului, intelegind prin aceasta integritatea organelor genitale, realizarea normala a actului sexual, producerea de spermatozoizi cu caraotere normale si eja-cularea unei cantitati corespunzatoare de sperma in vagin. Fertilitatea masculina este conditionata de numerosi factori, un rol important reve-nind caracteristicilor spermei.

Aceasta contine diversi constituenti, care provin din glandele anexe. Ordinea in care se produc aceste secretii este urmatoarea : secretia glandelor lui Cowper, secretia prostatei, secretia de spermatozoizi, secretia veziculelor seminale.
In mod normal, culoarea spermei este opalescenta galbuie si are o consistenta viscoasa. Ea tinde sa se coaguleze imediat dupa ejaculare, li-chefiindu-se dupa 10-15 minute de pastrare la temperatura de 18-20 °C. Volumul acesteia variaza de la 2,5-5 ml, fiind in functie de secretia glan-delor anexe, mai ales a prostatei si a veziculelor seminale.

Analiza spermei evidentiaza modificari ce au avut loc cu citeva saptamini mai inainte la nivelul testiculului, daca tinem seama de timpul necesar producerii spermatogenezei, transportui spermatozoizilor, maturarii acestoi'a, stocarii lor si transportului prin canalul deferent.

Se considera ca peste 75% din spermatozoizii prezenti in cazul unei ejaculari normale provin din epididim. Rezerva extragonadica de spermatozoizi poate fi epuizata prin ejaculari repetate, la scurte intervale de timp. Timpul necesar pentru transportui spermatozoizilor de la nivelul testiculului la lichidul ce urmeaza a fi ejaculat ar fi in medie de 12 zile, cu variatii intre 1-21 de zile. Viteza de transport a spermatozoizilor de-a lungul epididimului este influentata de frecventa ejacularilor. Voiumul lichidului ejaculat depinde de numarul ejacularilor. Lichidul ejaculat la oamenii sanatosi prezinta mari variatii individuale ale numarului spermatozoizilor. In cazul unui numar redus, sub 20 de milioane pe ml, s-a observat o scadere a capacitatii de fecundare .

S-a emis ipoteza ca motilitatea spermatozoizilor in vitro ilustreaza viabilitatea lor in vivo. De asemenea se considera ca aceasta motilitate influenteaza si puterea lor feoundanta.

Metodele biochimice permit o apreciere a activitatii secretorii a organelor sexuale si a calitatii spermei.

Se considera ca o sperma de buna calitate are in mod normal un numar mare de spermatozoizi mobili si foarte activi din punct de vedere metabolic. Existenta cu toate acestea a unor spermatozoizi mobili insa fara capacitate de fecundare, a dus la ipoteza unor modificari patologice inte-resind fie dezoxiribonucleoproteina, fie complexul lipo-glucoproteinic acrosomic. In legatura cu modificarile chimice ale dezoxiribonucleopro-teinei spermatozoizilor, se pare ca acestea nu ar consta atit in variatii cantitative ale ADN-lui cit mai ales in modificari survenite la nivelui Legaturilor chimice intre ADN si proteinele nucleului, precum si sehimbari survenite in compozitia aminoacizilor din proteinele nucleului .

Un rol important in procesul fecundarii ovulului revine enzimelor acrosomice, ca, de exemplu, hialuronidaza, proteinazele, esterazele si glucozidazele. Piesa intermediara a spermatozoizilor confine o cantitate mare de lipide (plasmalogen si lecitina), citocromi, diverse coenzime (trifosfat de adenozina), enzime glicolitice si respiratorii (lactat-dehidrogenaza).

Coada spermatozoidului are in structura sa fibrile ce contin adenosin-trifosfataza care intervine in transferul energiei chimice a ATP catre formatiile contractile, asigurind astfel motilitatea spermatozoizilor.

Se considera ca metabolismul spermei, adica viteza de fructoliza-aeroba, consumul de oxigen al spermei totale si respiratia endogena a spermatozoizilor, este in functie mai ales de motilitatea spermatozoizilor decit de capacitatea de fecundare a acestora .

Analiza chimica a spermei permite aprecierea starii functionale a diverselor organe sexuale secundare si contributia secretiilor acestora la compozitia lichidului spermatic. Astfel, dozarile de fructoza, inozitol, prostaglandine, de unele proteine si enzime, permit explorarea functionala a veziculelor seminale, in timp ce dozarile de fosfataza acida, acid citric sau anumite proteine constituie o modalitate de apreciere a functiei prostatei.

Prostaglandinele (PGL) au roluri importante in fertilitate si se pare ca prezenta lor in sperma, precum si sensibilitatea uterului la aoeste substance in momentul ovulatiei constituie argumente privind interventia lor in reproducerea ,umana.
Ampulele si veziculele seminale isi varsa continutul in uretra prin intermediul canalelor ejaculatoare comune, a caror ocluzie sau absenta duce la sterilitate, chiar daca secretia testiculelor este normala. In aceste cazuri, sperma este lipsita de spermatozoizi si de fructoza, fiind bogata in secretie prostatica, avind cantitati excesive de fosfataza acida si acida si  acid

In cazul unor malformatii anatomice, ca, de exemplu : absenta congenitala a canalelor deferente sau in cazul unor afectiuni ca fibroza chistica, sperma nu confine spermatozoizi, este lipsita de fructoza, insa contine deseori cantitati mari de secretie prostatica.

Afectiunile inflamatorii ale testiculelor si organelor anexe si, in special, ale prostatei pot modifica diagrama electroforetica a proteinelor din plasma seminala. Electroforeza Si imunoelectroforeza plasmei seminale constituie metode importante in diagnosticul inflamatiilor acute si cronice ale prostatei. Trebuie retinut faptul ca, inflamarea unor parti a organelor genitale poate influenza negativ buna functionare a altei parti. Astfel, se citeaza cazuri de uretrita fara simptome de inflamatie a prostatei si veziculelor seminale la care analiza chimica a spermei a pus in evidenta o scadere a secretiei prostatei si veziculelor seminale
Analiza chimica a spermei poate pune in evidenta asa-numita „sterilitate ejaculatorie", datorita unor tulburari in dinamica ejacularii, in absenta oricaror modificari anatomice ale organelor genitale. In cazul tulburarilor de ejaculare se produc contractu anormale la nivelui diferitelor parti ale organelor de reproducere. Astfel, in unele cazuri de sterilitate ejaculatorie sperma nu este ejaculata, ci ejectata in vezica urinara.

O reducere a secretiei de androgeni are drept consecinta o involutie a organelor seminale secundare si o scadere a secretiei acestora, ca, de exemplu o reducere a cantitatii. de fructoza si de acid citric. Eliminarea de fructoza de catre veziculele seminale nu depinde numai de secretia de androgeni, ci si de frecventa ejacularilor, de marimea veziculelor seminale, de cantitatea de glucoza din singe -precursor al fructozei -disponibila pentru a putea fi transformata pe cale enzimatica in fructoza seminala .

Capacitatea fecundanta este defavorizata cind cantitatea spermei scade sub 2 ml sau cind ea creste peste 5 ml, o dilute prea mare a spermatozoiilor creind o oligospermie relativa.

Absenta spermatozoizilor (azoospermie) caracterizeaza uneori aspec-ul fluid al spermei. Valorile normale ale numarului de spermatozoizi se itueaza intre 60-120 milioane/ml de sperma. Scaderea numarului lor sub 0 milioane se nume§te oligospermie.

Fertilitatea scade foarte mult sub 10 milioane spermatozoizi/ml de perma, cind vorbim de o subfertilitate. Trebuie tiuta seama ca, mobilitea spermatozoizilor influenteaza foarte mult vitalitatea acestora. Se apreciaza ca viteza de miscare a spermatozoizilor poate ajunge la 3 cm/ ninut. Se considera ca, acestia au o mobilitate normala cind 70-90% din numarul de spermatozoizi sint mobili dupa 2 ore de la ejaculare Si cind 15-20% din spermatozoizi sint mobili dupa 24 ore. Se numeste asteno-spermie moderata, atunci cind mobilitatea se intilneste la 40-60% din spermatozoizi si astenospermie severa cind mobilitatea scade sub 40%. Se considera ca viteza miscarii liniare a spermatozoizilor conditioneaza in mare masura fertilitatea masculina.

La nivelui canalului cervical, viteza spermatozoizilor ar fi de un cm in 5-15 minute. Unele studii apreciaza ca pentru a ajunge in canalul cervical, timpul necesar ar fi de 5-10 minute

Mediile diferite pe care le parcurg spermatozoizii in drumul lor prin caile genitale feminine le modifica foarte mult mobilitatea, o aciditate excesiva imobilizindu-i in timp ce o alcalinitate redusa, le reactiveaza mobilitatea. Aceasta create, de asemenea, in cazul unei teimperaturi ridicate, dar in acelasi timp le scade vitalitatea printr-o epuizare a resurselor nutritive. Capacitatea fecundanta a spermatozoizilor nu este distrusa de tem-peratura scazuta. Unele cercetari cu spermatozoizi, tinuti la -79 C in glicerina, au aratat pastrarea mobilitatii si fertilitatii.

O diminuare a mobilitatii si fertilitatii spermatozoizilor se constata in urma actiunii unor substante, cum sint : cafeina, nicotina, chinina, bioxid de carbon.

In legatura cu supravietuirea spermatozoizilor in tractul genital feminin, la femeie, dupa insamintarea artificiala, s-a constatat ca numarul spermatozoizilor raminea constant in mucusul cervical timp de 48 de ore, dupa care se reducea semnificativ. In aceleasi conditii, in cavitatea ute-rina numarul spermatozoizilor creste in timp de 24 de ore si scade pina la disparitie in 48 de ore. S-a facut chiar un calcul in care se mentioneaza ca pentru fiecare spermatozoid din oviduct exista aproximativ 500 de spermatozoizi in cavitatea uterina, 200 000 in mucusul cervical si 10 milioane de spermatozoizi mobili in produsul cu care s-a efectuat insamintarea.