Durata sarcinii

Cresterea in volul a uterului
In timpul gravidităţii, organismul matern suferă o mulţime de modificări anatomice, biologice, biochimice, hormonale, plastice şi psihice care caracterizează starea de sarcină. Creşterea în volum a uterului are o semnificaţie clinică şi diagnostică, evolutivă şi funcţională, respectând o serie de parametri care ne ajută la calcularea vîrstei sarcinii. în condiţii normale, uterul este piriform, mic, cu o cavitate aproape virtuală care are o capacitate de 2—3 cm3.

Colul este dur, cu o lungime de 3—4 cm, închis. în timpul sarcinii are loc o creştere în volum a uterului, care se poate observa la examenul abdominal numai din luna a V-a de sarcină. Dar uterul se dezvoltă progresiv în timpul gravidităţii, astfel că în luna a Il-a atinge mărimea unei portocale, în luna a IlI-a ajunge la simfiza pubiană şi o mină experimentată îl poate palpa transabdominal, în luna a IV-a se găseşte aproximativ la jumătatea distanţei ombilic-simfiză, in luna a V-a la un lat de deget sub ombilic, iar în luna a Vl-a fundul uterului se află la nivelul ombilicului.

Cînd înălţimea fundului uterin se găseşte la 1—2 laturi de deget deasupra ombilicului, spunem că este vorba de o sarcină în luna a VH-a ; dacă el se găseşte la 3 degete sub apendicele xifoid (furca pieptului) este o sarcină în luna a VIII-a. La opt luni şi jumătate el se găseşte la apendicele xifoid -n

Greutatea uterului la termen ajunge pînă la 1 200 g, iar capacitatea lui la aproximativ 4—5 1. Uterul variază de la o femeie la alta, uneori de la o sarcină la alta, este şi in funcţie de anumite stări patologice ale sarcinii. în afară de uter, în timpul sarcinii au loc şi modificări ale sinilor. Aceştia cresc în volum, li se dezvoltă mamelonul, regiunea din jurul lor se pigmentează şi pe această areola apar nişte proeminenţe care poartă numele de tuberculii Montgomery.

Din luna a IV-a de sarcină apare şi o mică secreţie de  culoare galben-verzuie numită colostru.  In  jurul  areolei pigmentate, aproximativ din luna a V-a de sarcină, apare încă o zonă de pigmentaţie care este aşa-zisă areolă secundară. Canalele din interiorul sinilor, prin care va ieşi laptele şi care se numesc canale galacto-fore, se dezvoltă de asemenea. Vasele de sînge de sub •tegumente şi din grosimea tegumentelor sinilor se dilată şi se vizualizează prin transparenţa lor în desene foarte variate. Apare o reţea venoasă exprimată care se numeşte reţeaua lui Haller. Toate aceste modificări caracterizează transformările sinilor în timpul sarcinii şi reprezintă pregătirea alăptării.

Durata sarcinii
Calcularea duratei sau vîrstei sarcinii este un element deosebit de important atît pentru pacientă cît şi pentru medic. Uneori ea reprezintă chiar un document medieo-legal ; de aceea este de mare însemnătate să ştim să o determinăm cît mai precis cu putinţă. în general, doi sînt indicii principali de la care plecăm în calcularea vîrstei sarcinii şi anume data ultimei menstruaţii, pe care o afirmă pacienta şi data primelor mişcări fetale. Dorim să precizăm de la început că aceste elemente nu reprezintă o siguranţă maximă, ele sînt diferit apreciate de către femei, iar unele pot fi chiar rău intenţionate în enunţarea lor. De aceea primează datele examenului obiectiv legate de dezvoltarea uterului, aşa cum am arătat, şi în ultima instanţă de greutatea fătului la naştere.

In general se spune că durata normală a unei sarcini este de aproximativ nouă luni. Dar o săptămînă în plus sau în minus nu reprezintă o problemă. De fapt durata sarcinii reprezintă timpul care se scurge între ziua concepţiei şi ziua naşterii. Dar, din punct de vedere practic, este foarte greu de stabilit data exactă a fecundaţiei ; de aceea, oarecum aproximativ, durata sarcinii se calculează în medie 280 de zile după prima zi a ultimului ciclu menstrual. Statisticile însă variază şi numărul zilelor ce caracterizează o sarcină poate oscila între 260—290' Copiii născuţi înainte de 260 de zile sînt consideraţi prematuri. în consecinţă, pentru calcularea vîrstei sarcinii vom adăuga la data ultimei menstruaţii 10 zile, numărînd în continuare pînă la nouă luni sau făcînd o numărătoare înapoi cu trei luni.

 Dacă ţinem seama de primele mişcări fetale şi anume la o femeie care a mai născut, avizată de ele, le percepe la aproximativ patru luni de sarcină, iar o mamă care se găseşte la prima naştere le  percepe la aproximativ patru luni şi jumătate, vom continua să numărăm pînă la împlinirea a nouă luni. Se stabileşte astfel data probabilă a naşterii care, aşa cum am arătat, nu este absolut exactă, ci în general cu aproximaţie de +10 zile. S-a observat că durata sarcinii este mai mare la femeile care au un ciclu menstrual prelungit.