Comportamentul sexual

Societatea umana a contribuit in mare masura la influentarea sexualitatii prin existent unor norme juridice, etice si morale. Perfectionarea actului sexual a cpnstituit subiectul a numeroase studii aparute inca din antichitate. In cele mai multe din ele, intr-un mod explicit sau voalat, sfaturile si exemplele care sint prezentate, recomandarile de comporta-ment, toate converg spre realizarea unei mai mari voluptati, a unor sen-zatii erotice intense sau a unor trairi afective deosebite.

Numeroasele lucrari care abordeaza problemele sexuale, exceptind pe cele pornografice, lipsite de valoare stiintifica, etica si igienica, insists asupra necesitatii „invatarii" dragostei, in vederea rcalizarii unor contacte sexuale optime si mai ales pentru evitarea unor neconcordante intre componentii cuplului cu consecinte uneori grave (frigiditate, impotenta, sterilitate etc.).

Realizarea unei armonii sexuale a partenerilor are implicatii de ordin social, cunoscindu-se numeroase cazuri de casnicii degradate sau distruse din cauza dezamagirilor si inconsecventelor survenite in viata sexuala a cuplului. Marea diversitate psihosomatica a indivizilor face necesara exis-tenta unei perioade de adaptare reciproca, care, uneori, se poate intinde pe citiva ani. In general, aceasta perioada de adaptare este incomodata de numeroase prejudecaft, dintre care doua sint mai importante

a)    La efectuarea actului sexual nu trebuie sa participe decit organele genitale, reducindu-se foarte mult rolul important pe care il au miinile, gura si buzele.

b)    Actul sexual trebuie sa se caracterizeze printr-o stare de abandon cvasi inconstienta, luciditatea fiind asimilata cu impudicitate si cinism.

Invatarea activitatii sexuale in mod corect, igienic, tinzind la satisfacerea optima a partenerului, favorizeaza umanizarea sexualitatii. Adevaratii indragostiti nu fac dragoste numai pentru ei, ci si pentru bucuria pe care o produc partenerilor pe care ii iubesc.
In vorbirea cotidiana se utilizeaza deseori termenul de „platonie sexuala" sau de „dragoste platonica", prin care in mod obisnuit se inteiege absenta contactului sexual intre doi parteneri care se iubesc. De obicei aceasta denumire caracterizeaza primele etape de inceput ale acestei ma-nifestari umane care este dragostea, fenomen complex ce implica participarea constiintei.

Exista o adevarata arta a dragostei cu o evolutie gradata a relatiilor dintre parteneri, care in final poate duce la o intimitate totala.
Toata lumea sau aproape toata lumea a cunoscut emotia primelor cu-nostinte, cu jocul aproape spontan al privirilor care cind se cauta, cind se fac ca se evita sau ca se ignora. Limbajul nuantat, prevenitor, delicat, invaluie intr-o adevarata poezie comunicarea interumana a celor doi posibili indragostiti. Se fixeaza intilniri, se exploreaza unul pe celalalt prin subtile jocuri de cuvinte, se bucura unul de prezenta celuilalt, cu gesturi sovaielnice, cind pline de retinere, cind aproape indraznete.

La inceput atingerile miinilor aproape intimplatoare, devin incet, incet cautate, cu stringeri de mina, care mai mult decit cuvintele ilustreaza sentimentele celor doi indragostiti. Si astfel se ajunge la primele imbratisari, la sarut, la excitarea zonelor erotogene, uneori mai mult intuite decit §tiute. Aceasta „dragoste platonica" beneficiaza uneori de indeminarea savant dozata a barbatului, la care femeia raspunde cu gratie si gingasie, minuind o capricioasa cochetarie sau o afectata retinere, afisind chiar o raceala de circumstanta.

Un rol important in aceasta arta de a face dragoste revine limbajului, cuvintelor alese care prin semnificatia lor pot anihila un refuz, pregatind starea afectiva a femeii pentru voluptatea finala, pentru dorinta efectuarii actului sexual. In absenta acestor comportari pline de gingasie, de intelegere, de sinceritate, de toata gama de trairi afective specific umane, un posibil contact sexual poate genera femeii dezgust si insatisfactie, ilustrind o lipsa de autorespect si chiar de demnitate.

Manifestarile afective, de tandrete, intre tineri, nu trebuie sa constituie intotdeauna un preludiu al actului sexual, asa cum gresit sint etichetate deseori. Fiecare mingiiere, fiecare gest de gingasie reprezinta o mani-festare reciproca de simpatie, de atractie, de dragoste a celor doi parteneri.

Feminitatea a fost definita printr-o multitudine de caracteristici, oscilind intre gingasia fecioarei si maternitate, intre daruire si castitate, intre trairi senzuale intense §i retinere, intre egoism si sacrificiu. Femeia apare ca prima educatoare a copilului, de la ea acesta primeste viata, din bratele ei invata ce este bine si ce este rau. Exista femei care temperamental au vocatia fidelitatii, generata nu printr-o manifestare de repulsie fata de oarbati, cit mai ales dintr-un sentiment de demnitate, de echilibru, de etica, de morala, care vor face din ele sotii ideale.

Trebuie sa mentionam existenta in cursul istoriei a diferite modalitati de salvare a convenientelor legate de relatiile sexuale si care erau reprezentate de practici sexuale incomplete. Erau situatii cind proaspata casa-torita cu toate ca era intacta din punct de vedere anatomic, cu alte cuvinte virgina, era insa experta in practica erotizarii, cunoscind voluptatea sexuala tot asa de bine ca si o femeie maritata. Elementele esentiale ale unei edueatii sexuale eficiente constau in stapinirea de sine, in mentinerea demnitatii, intr-o atitudine sanatoasa fata de sexualitate.

Printre caracteristicile feminitatii, o atentie deosebita s-a acordat pudoarei. Aceasta a fost considerate ca o componenta psihosomatica complexa, tinzind spre apararea integritatii personale, ilustrata prin simptome neurovegetative, ca de exemplu : vasodilatatie cutanata mai ales la nivelu] fetii, accelerarea miscarilor respiratorii, ritmului cardiac etc. Pudoarea a fost comparata cu un „vesmint sufletesc natural" al sexualitatii
In formarea personalitatii femeii, pudoarea constituie o valoare morale care trebuie cultivate, intretinuta si respectata.

Se considera ca omul nu dispune de o preprogramare ereditara a detaliilor de comportament sexual, menite sa asigure viata individului si a speciei. Pentru a suplini aceasta carenta el trebuie sa le invete. Incepind de la na§tere, prin parcurgerea perioadelor ce caracterizeaza mai ales copilaria, pubertatea, adolescenta, experienta cotidiana, educatia in familie, in scoala, exemplele si modelele din mediul social in care traieste etc., il pregatesc pentru a se adapta la cerintele pe care le impune viata, directionindu-i comportamentul in acest sens.

La baza comportamentului sexual se afla „motivatia sexuale", notiune considerata ca mai adecvata decit cea de „impuls sexual" sau de „instinct sexual".
Utilizarea termenului de „impuls sexual" nu este recomandabila intru-cit acesta se refera aproape numai la aspectul dinamic al motivatiei sexuale.
Termenul de „instinct sexual" este considerat, de asemenea, neconvenabil, referindu-se numai la componenta innascuta, cu rol secundar in sexologia umana.
Un alt termen utilizat frecvent in sexologie este cel de „libido". El defineste motivatia sexuale normala a omului.

Motivatia sexuala a fost definite ca un complex psihic, in care rolul hotaritor il au elementele dobindite, avind o componenta cantitativa, dinamogena si una calitativa directionala, fiind determinate de elemente organice interne, respectiv structuri neurohormonale si de actiunea unor excitanti externi care, in raport cu experienta fiecarei persoane, declan-seaza o serie de reactii asociate direct cu actul sexual.
Pentru declansarea motivatiei sexuale sint necesari stimuli specified din mediul ambiant reali sau imaginari, rolul principal revenind prezentei partenerului. Reactia organismului uman la acesti stimuli este in functie de experienta anterioara a persoanei respective', de ereditate, de factori neurohormonali etc.

Comportamentul sexual si motivatia sexuala sint determinate de excitanti ce actioneaza din mediul ambiant in tot timpul vietii.
Motivatia sexuala este prezenta atita timp cit organismul unei persoane primeste informatii din mediul ambiant sau pe care le traieste pe plan imaginar asupra unui posibil contact sexual cu toate implicative sale psihofiziologice.

Comportamentul sexual este influentat de prezenta hormonilor sexuali care favorizeaza dezvoltarea morfofunctionala a organismului, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare si a organelor genitale apte pentru efectuarea contactului sexual. Aceste modificari morfofunctionale au un rol important in relatiile interumane, aspectul fizic al partenerilor favo-rizind sau defavorizind atractia acestora.

Se considera ca exista o corelatie mai strinsa intre comportamentul sexual si placerile de ordin psihologic furnizate de actul sexual, decit intre comportamentul sexual si necesitatile de perpetuarea speciei.

Ponderea factorului psihologic este ilustrata de faptul ca inaintea realizarii efective a unui comportament sexual, s-ar putea spune, inaintea fazei de „consum" se constata o faza de „apetit" cu o importanta incarcatura psihoemotionala. Se considera ca aceasta faza „apetitiva" persista la om si dupa incetarea capacitatii de reprodu-cere, iar la barbati chiar dupa ce sint in imposibilitate de a realiza efectiv faza „consumatoareu prin impotenta din diverse cauze.

Motivatia corespunde unei necesitati de a avea un sentiment de multumire, de recompense .
Indragostitii au fost comparati cu niste bolnavi, starea lor fiind o criza obsesiva, dragostea pasionaie aperind astfel ca o nevroze.. Dcaltfel, iubirea erotica, pasionaie a fost caracterizate ca o stare obsesive .

In formarea si directionarea motivatiei sexuale factorii emotionali au un rol deosebit.
In dinamica sexuale aparitia orgasmului coincide cu o tensiune emotionaie maxima, urmate de o stare de euforie, de destindere, de multumire. Memorizarea favorizeaze pestrarea datelor furnizate de experienta, permite compararea excitanti lor actuali cu altii anteriori si favorizeaza imaginatia care asigure persistenta si activarea motivatiei sexuale, chiar in absenta unor excitanti adecvati din mediul ambiant.

Se apreciaze ca in formarea si activarea motivatiei sexuale si a comportamentului sexual, rolul hoteritor revine sistemului nervos cu diferitele sale structuri si mediului social in care traieste individul.

Exista mari deosebiri intre pozitia berbatului si a femeii fate de actul sexual. In unele cazuri berbatul acorde contactului sexual o semnificatie efemere, uitindu-l, in timp ce pentru femeie acesta a insemnat abandon, daruire, afectiune, ilustrind o traire complexe psihosomatice. Este un fapt incontestabil ce mucoasa uterine datorite caracteristicilor acesteia de a absorbi anumite substante chimice, poate permite o impregnare a organismului femeii cu numerosi componenti biochimici existenti in sperme.

In cazul graviditatii acest lucru este si mai elocvent, prin schimburile transplacental intre produsul de conceptie si mama. La berbat, actul sexual nu produce aceaste impregnare.
De fapt, o cesetorie reusite este aceea in care dragostea, increderea sinceritatea si fidelitatea caracterizeaze pe ambii parteneri.