Boli asociate sarcinii

Există anumite boli, fie anterioare sarcinii, fie contractate in cursul ei, care pot avea o influenţă nefastă asupra dezvoltării copilului şi compromite sănătatea mamei dacă ele nu sini semnalate la timp. Cele mai obişnuite şi frecvente boli. care pot apărea in cursul gravidităţii, smt următoarele :

Bolile de inima
Deoarece unele dintre ele sînt grave., acestea vor necesita intreruperea terapeutică a sarcinii. Cu toate că bolile de inima nu au toate aceeaşi gravitate, se impune Prudentă in toate cazurile, supraveghere medicală atentă, un regim alimentar sever sărac în calorii şi sare, aşa încît gravida să nu cîştige în greutate decît foarte puţin şi să lp chiar sub limita normal admisă unei gravide sănătoase, puxliotonicele (digitala şi strofantina) se administrează de cite ori este nevoie.

O boală de inimă necomplicatătrebuie să ne sperie, deoarece, dacă este supravegheată felt de cardiolog şi obstetrician, se limitează foarte mult eseurile.Este mai bine ca o bolnavă de inimă să nască spontan, termen şi numai in cazuri anumite prin cezariană. În timpul naşterii şi cîteva zile după aceea, se vor administr-antibiotice pentru a preveni o eventuală infecţie, care ar putea cauza inimii foarte sensibile mari neplăceri. Femeia trebuie convinsă să nu-i fie teamă, cardiacele puţind avea doi sau chiar 3—4 copii.

Diabetul
Este o boală care constă în prezenţa anormală de zahăr în sînge şi urină. Netratată sau tratată insuficient, poate fi cauza unui avort, naşteri premature, sau chiar a morţii fătului în uter. Mamele cu această boală dau în general naştere la feţi mari cu o greutate de peste 4 500—5 000 g. Diabetul este în general agravat de sarcină. Dar este adevărat că sarcina nu mai ameninţă sănătatea şi viaţa femeii bolnave dacă aceasta urmează un regim alimentar adecvat (stabilit de medic), face insulina şi se supune unui control medical riguros. Cele mai bune rezultate se obţin cind în tot timpul sarcinii femeia este supravegheată de un medic specialist în diabet şi un obstetrician.

Tuberculoza
Este o boală care nu poate fi transmisă de mamă copilului pe care îl poartă. Copilul unei mame bolnave de tuberculoză nu se naşte tuberculos. După naştere insă copilul poate fi contaminat de mama sa, dacă rămine în contact cu ea şi dacă suge. De aceea nou-născutul trebuie scos din acest mediu pînă la vindecarea mamei, nu va fi alăptat de mama lui şi va fi vaccinat BCG. Dar, dacă boala nu mai este activă şi nu periclitează viaţa copilului, acesta poate rămîne la mamă, dar, din nefericire, sarcina are tendinţa să agraveze această boală.

Sifilisul
A devenit mult mai rar ca altădată, dar nu a di.spărut complet. El poate provoca un avort, moartea fătului io uter înainte de naştere etc. Dacă copilul s-a născut viu, el suferă de sifilis congenital. Reacţia Bordet-Wasser Hftnn (RBW) este obligatorie şi, practicată în primele trei hmi de sarcină, permite diagnosticul-. Tratamentul corect in  timp efectuat cu penicilină pune la adăpost copilul  urmările acestei boli.
molile infecţioase

 Trebuie să facem totul pentru a evita bolile infec-feoase, de regulă însoţite de febră. Aceste boli sint datorite unor microbi sau virusuri şi sint : gripa, pneumonia, ru-beoia. oreionul, scarlatina etc. în general, toate bolile infectioasa pot  însoţite de febră pot, dacă ele ating o forma acută, să aibâ influenţă nefastă asupra evoluţiei sarcinii, fie provocând un avort, fie o naştere prematură. Se pune o problemă : poate o boală infecţioasă a  mamei in  timpul sarcinii să determine malformaţii la copil ? Aceasta s-a constatat pentru rubeolă ; riscurile malformaţiilor pentru primele opt săptămîni de sarcină sînt de 95%, descresc din fericire rapid după a noua săptămînă, ajung pînă sub 20% şi dispar după trei luni

Rubeola
Cum spuneam, s-a constatat că femeile care s-au îmbolnăvit de rubeolă în primele trei luni de sarcină au născut copii cu malformaţii. Femeile care s-au îmbolnăvit mai tîrziu dau naştere unor copii sănătoşi şi perfect normali. De aceea legislaţia actuală a ţării noastre, privind reglementarea întreruperii sarcinii, autorizează întreruperea ei la femeile care au făcut rubeolă in primele două luni de Sarcină. Este bine ca fetele să facă rubeola între 6—16 ani, fiindcă ea este o boală care conferă imunitate, deci a doua oară nu se mai îmbolnăvesc. Gravidele în primele trei luni Se vor feri să vină în contact cu bolnavii de rubeolă, mai ales cu copii.

Pojarul, varicela, scarlatina, mononucleoza infecţioasă, tuşea convulsivă, oreionul nu afectează fătul, indiferent de perioada cind apare boala în timpul sarcinii.
Imunizarea jătului
Anticorpii acumulaţi de mamă în timpul copilăriei continuă să circule în sînge o perioadă îndelungată şi sînt transmişi fătului prin placentă cu fiecare sarcină. Ca rezultat, copilul se naşte imun faţă de o boală la care mama este imună. Această imunitate durează însă la copil doar 3—6 lUni. Singura excepţie o face tuşea convulsivă, la care copilul este deosebit, de sensibil.

Intervenţiile chirurgicale
Pot surveni situaţii în timpul gravidităţii cind o boală, apărută sau agravată în această perioadă să necesite un tratament chirurgical. Intervenţiile chirurgicale de urgenţă se pot efectua în orice perioadă a sarcinii, fără vreun risc prea mare (apendicite, afecţiuni acute ale vezicii biliare, hernii strangulate, hemoroizi trombozaţi etc). Alte operaţii însă pot fi amînate pînă după naştere (amigdalectomiile, hemoroizii, repunerea unei hernii simple, operaţii plastice pe vagin) şi este recomandabil ca acestea să se practice la aproximativ trei luni după naştere. Fătul suportă destul de bine anestezicele. Extracţiile dentare şi plombele (obturaţiile) pot fi făcute oricînd în timpul sarcinii.

Bolile psihice
Cele existente pot fi agravate de sarcină. Tratamentul lor nu este însă afectat de prezenţa sarcinii. Tranchilizantele, şocurile şi spitalizarea sînt recomandate ca şi cum femeia nu ar fi gravidă. Cu toate acestea unii medici obstetricieni sînt mult mai rezervaţi în legătură cu utilizarea acestor medicamente sau procedee terapeutice, mai ales în primele luni ale sarcinii. Uneori este necesar un avort terapeutic la cererea psihiatrilor, mai ales în cazul unor tendinţe de suicid sau a unui tratament excesiv cu psihotrope.

Bolile proprii sarcinii
In anumite si: naţii unele din simptomele de sarcină amintite la capitolul ,,Sarcina normală" pot fi exagerate idevenind  de-a dreptul periculoase şi creînd o stare de boală.

Vărsăturile grave de sarcină
Sînt cunoscute şi sub numele de hiperemeză sau dis-gravidie precoce şi reprezintă o boală care apare în primele trei luni de sarcină, caracterizată prin vărsături din ce în ce mai frecvente şi mai abundente, care încep cam după şase săptămmi de sarcină şi dispar în general după trei-trei luni şi jumătate. Aceste văsături sînt foarte acide. Gravida slăbeşte în greutate, devine palidă, cu tegumente uscate din cauza deshidratării (a pierderilor de lichide), îi scade tensiunea arterială, pulsul devine mai frecvent, nu se poate alimenta.

Este bine ca bolnava să fie scoasă din mediul sau anturajul familial şi internată într-un spital. De multe ori. vărsăturile au o cauză psihică ; este destul de cunoscut faptul că fetele nemăritate, de exemplu, care tăinuiesc sarcina şi o ascund anturajului sau familiei, în marea lor majoritate nu prezintă asemenea vărsături. Dimpotrivă sînt situaţii cînd femei, care doresc cu multă insistenţă un copil, la ideea unei sarcini de fapt neexistente, pot prezenta vărsături mai mult sau mai puţin pronunţate, care imită sau dau credinţa falsă despre prezenţa unei sarcini.

Una din modalităţile importante în ameliorarea vărsăturilor de sarcină o constituie scoaterea bolnavei din mediul sau anturajul familial şi internarea într-un serviciu spitalicesc de specialitate. Aici medicul va fi in măsură să aprecieze starea generală, vîrsta sarcinii, modificările de ordin general sau local survenite in asemenea situaţii. Bolnava va fi cîntărită cu regularitate, supraveghindu-se curba ponderală. Va fi rehidratată cu ajutorul perfuziilor endovenoase vitaminizate, suprimindu-i-se orice alimentaţie orală (pe gură). Realimentarea va începe treptat fiind dominată de lichide de preferinţă reci. Tot timpul se va efectua un control riguros al urinii, singelui şi al oscilaţiilor tensiunii arteriale. De foarte multe ori simpla internare în spital ameliorează complet starea de rău pe care o prezenta gravida, vărsăturile încetează, se realimentează creşte în greutate.

Există însă şi situaţii cînd, cu tot tratamentul efectuat, vărsăturile persistă, starea generală se alterează, bolnava continuă să scadă in greutate, iar în urină apar nişte produşi de metabolism numiţi corpi cetonici (acetonurie).
In condiţiile în care acetonuria persistă şi nu este influenţată de tratamentul judicios condus, legislaţia actuală a ţării noastre, privind reglementarea întreruperii cursului sarcinii, prevede şi permite efectuarea acestei întreruperi.