Alimentatia copiilor intre 1si 3 ani

Din punctul de vedere al solicitarii mamei, aceasta este o perioada grea. Copilul sta deja pe picioarele lui, se misca tot timpul si peste tot si este foarte nerabdator sa faca el totul, inclusiv sa manance singur. Pentru mama, ar fi foarte usor sa-i dea in continuare sa manance, caci ar avea mai putin de curatat in jur, dar ea trebuie sa-l invete, cu multa rabdare, sa manance singur.

Pentru aceasta, trebuie sa-i stabileasca un loc potrivit, sigur pentru servirea mesei, in care el sa stea comod la masa, fara pericolui de a cadea. Pentru menajarea hainutelor, i se va pune o baveta sau un servet in jurul gatului.

Mama asaza farfuria cu mancare in fata lui, pune lingurita in mana lui, tine si ea de manuta lui, introduce lingurita in farfuria cu mancare, ia cam jumatate de lingurita (nu mai mult!) si copilul va duce lingurita la gura. Mama ii face semne si ii vorbeste in acelasi timp, invatandu-1 sa mestece bine.

Greseala cea mai mare care se face in acest punct este aceasta: copiii sunt invatati sa ia mult in lingura si li se spune mereu ca trebuie sa manance mult. Gresit! Mama trebuie sa puna in farfurie atat cat stie ea ca trebuie sa manance copilul si il invata lucrul eel mai important, si anume ca trebuie sa mestece bine.

Apoi, dupa ce se asigura ca a terminat tot din gurita - eventual ii cere sa deschida gura, sa vada daca e gata, facandu-1 constient ca aceasta e foarte important - se repeta operatia. Dupa cateva miscari, copilul va vrea deja sa faca el singur acest lucru.

 El trebuie incurajat continuu, chiar daca la inceput merge mai mult pe alaturi decat in gurita lui. Trebuie sa i se explice, de asemenea, prin cuvinte si gesturi
(el nu intelege toate cuvintele) ca nu poate manca nimic de pe jos. Totul trebuie sa se faca intr-o atmosfera foarte vesela. Nici un cuvant, privire sau gest de repros. Niciodata copilul nu trebuie facut sa planga la masa. Felul cum este incurajat sa se ajute va avea repercusiuni incredibile asupra increderii in sine, atat de necesar pe tot parcursul vietii.

Cu timpul si pe masura ce creste, el trebuie invatat ca trebuie sa manance tot. Mama se poate ajuta in privinta aceasta de diverse metode: vase pentru mancare foarte atragatoare, cu desene dragute, care sa apara la iveala dupa ce se goleste farfuria, incurajarea lui in momentul in care a golit farfuria, batand din palme, mangaindu-l sau sarutandu-l etc.

Niciodata copilul nu trebuie fortat sa manance. Este cu totul gresit. Faptul ca nu mananca este un semnal ca ceva nu este in regula si va trebui sa descoperim ce anume. Lipsa poftei de mancare poate fi un simptom al unei boli; poate sa nu fie vorba de asa ceva,poate fi pur si simplu o indispozitie de moment; oricum, ceva este in neregula - poate copilul este murdar, are o jena intr-o anumita
stare te a corpului si nu stie sa explice, il Strang hainutele, poate ca mama  nu a respectat intervalul necesar dintre mese etc. Orice ar fi, trebuie descoperit.
aca nu descoperim nimic, atunci se mareste durata pana la lsa Urmatoare, pentru ca el sa fie mai flamand.

Intre mese nu se da nimic de mancare, nici macar lichide indulcite. Intre mese i se da doar apa sau ceai neindulcit.

Hrana copilului din aceasta perioada se apropie tot mai mult de hrana adultului, cu conditia ca el sa poata mesteca bine ceea ce i se da. Se evita alimentele cu care se poate ineca (nuci, alune, seminte etc.). Acestea se dau maruntite, pasate, asa cum le poate mesteca el. Alimentatia lui trebuie sa fie bogata in vitamine si saruri minerale si sa contina toti nutrientii in proportii echilibrate. Raportul va fi: 1 g proteine - 1 g lipide - 4 g glucide. Necesarul este:3-4 g proteine/kgcorplzi 3-4 g lipide/kgcorp/zi 10-12 g glucide Ikgcorp/zi Necesarul de calorii: 100 cal/kgcorp/zi

Alimentatia trebuie variata si cat mai frumos prezentata. Trebuie schimbata mereu culoarea, aspectul si gustul mancarii.

In aceasta perioada sunt interzise: conservele, condimentele, sosurile, prajelile, ciorbele in exces, ciocolata, cacao, iar laptele sa nu depaseasca 500 ml/zi.